Un vechi proverb spune ca "nu poti sa fii si satul, si cu slanina in pod in acelasi timp". Proverbul ilustreaza perfect situatia Slovaciei, care a introdus in 2005 un sistem de pensii private foarte liberal si indraznet, cu o componenta obligatorie solida (contributii ridicate, sistem multifond) in completarea celei facultative introduse in 1997 si reformate in 2004. Piata de pensii private, asezata pe un fagas sanatos, s-a dezvoltat rapid, ajungand la un volum de active de peste 3 miliarde euro in mai putin de patru ani, insa totul s-a schimbat dupa alegerile parlamentare din 2006. Accederea la putere a socialistilor a subminat bazele sistemului de pensii private, mai ales in ceea ce priveste fondurile obligatorii, Pilonul II slovac devenind o cetate sub asediul discursului populist al politicienilor.
Anul 2005 a fost hotarator pentru sistemul de pensii din Slovacia. Sistemul public de pensii a beneficiat de o reforma profunda, care a stabilit o legatura mai puternica intre contributiile platite si pensiile primite si a majorat varsta de pensionare, ambele fiind masuri de crestere a sustenabilitatii sistemului public (Pilonul I). In plus, Slovacia a introdus in acelasi an si un sistem puternic de pensii private: obligatoriu (Pilonul II) si facultativ (Pilonul III).
Arhitectura sistemului Pilonul II slovac este unul dintre cele mai solide din regiune, fiind inca de la inceput construit pe modelul multifond (fiecare administrator gestioneaza in mod obligatoriu trei fonduri, cu profiluri diferite de risc - redus, mediu si ridicat) si bazat pe o contributie consistenta, de 9% din salariul brut al fiecarui participant. Inaintea reformei, fiecare salariat contribuia cu 18% din salariul sau brut la sistemul public de pensii, reforma impartind aceasta contributie in doua jumatati - 9% pentru sistemul public, ca pana in 2005, si 9% directionati in sistemul privat. Astfel, Slovacia beneficiaza de o contributie semnificativa, printre cele mai ridicate din regiunea Europei Centrale si de Est.
Potrivit legislatiei, fiecare administrator gestioneaza trei fonduri de pensii private obligatorii, cu portofolii de investitii si profiluri de risc diferite, adecvate varstei participantilor. Fondurile conservatoare investesc numai in titluri de stat, obligatiuni si depozite bancare, fondurile moderate investesc cel mult 50% in actiuni listate si cel putin 50% in instrumente financiare cu venit fix, iar fondurile dinamice investesc pana la 80% in actiuni listate si restul in alte instrumente. Participantii pot alege orice fond doresc, dar pot contribui doar intr-un singur fond la un moment dat.
Libertatea de optiune are insa doua limitari: 1) daca participantul are mai putin de 15 ani pana la pensionare, el nu mai poate alege sa contribuie la fondul dinamic, si 2) cu cel putin 7 ani inainte de pensionare, participantul trebuie sa aleaga fondul conservator, sau va fi repartizat automat la fondul conservator al aceluiasi administrator. Optiunea implicita, pentru cei care nu isi aleg nici un fond, este fondul conservator. La finalul campaniei initiale de aderare (2005), 69% dintre slovaci alesesera fondurile dinamice, 30% fondurile moderate si doar 1% fondurile conservatoare, raport de forte care se pastreaza aproape identic pana in ziua de azi. Pilonul III de pensii facultative a fost introdus in 1997 si reformat puternic in 2004. Initial disponibil doar salariatilor, sistemul facultativ de pensii private a fost ulterior deschis tuturor cetatenilor peste 18 ani, care doresc sa economiseasca voluntar prin aceste scheme de pensii.
Cand politica intra in scena
Insa sistemul de pensii private din Slovacia a fost puternic zdruncinat incepand cu 2006, dupa venirea la putere a partidului de stanga condus de noul premier Robert FICO. Acesta s-a declarat inamic public al Pilonului II si a intreprins o serie de masuri ca sa destabilizeze sistemul. Printre acestea, cele mai importante sunt doua clauze de "opt-out", care permit participantilor la Pilonul II sa iasa din sistem si sa contribuie doar la bugetul public de pensii, adica asa cum era situatia inaintea reformei din 2005. In pofida recomandarilor politice si a aversiunii premierului fata de acest sistem, cei circa 1,5 milioane de participanti au aratat ca au mai multa incredere in administrarea privata a economiilor lor decat in pensia de stat. Dupa expirarea primei clauze de opt-out, la mijlocul anului trecut, doar 6% dintre participanti luasera decizia de a se intoarce cu contributiile lor in sistemul public, suma egalata insa de numarul noilor intrati pe piata fortei de munca si care au decis sa se alature Pilonului II.
A doua perioada de deschidere a portilor Pilonului II, care expira in iunie anul acesta, a convins in primele trei luni mai putin de 2.500 de participanti, numar depasit de cel al noilor intrati. Guvernul estima ca prin aceasta "deschidere" a Pilonului II nu mai putin de 150.000 de participanti s-ar fi retras din sistem, insa calculele politice au fost depasite de increderea participantilor in economisirea privata.
Structura pietei
ALLIANZ este liderul pietei de pensii obligatorii din Slovacia, cu active de peste 706 milioane euro in cele trei fonduri de Pilon II (31% din piata) si un numar total de 450.000 de participanti (30%). Pe locurile doi si trei urmeaza AXA (630 milioane euro, adica 27,6%, si aproape 400.000 de participanti, adica 26,3% din total) si GENERALI (330 milioane euro, adica 14,5%, si 200.000 de clienti, adica 13,4% din piata). Piata insemna active de 2,28 miliarde euro la 30 ianuarie 2009 si un numar de participanti de peste 1,5 milioane.
Pe segmentul de pensii facultative, liderul pietei este ING, cu aproape 40% cota de piata, adica 347 milioane euro in active nete si un numar de 334.000 de participanti. Pe locurile doi si trei sunt doua fonduri locale, gestionate de TATRA banky si STABILITA. Per total, piata insemna active nete de 880 milioane euro si 855.000 de participanti la 30 iunie 2008.
Investitiile si randamentele fondurilor
Legislatia privind investitiile permise fondurilor de pensii este destul de limitativa. Pe Pilonul II, fondurile trebuie sa investeasca cel putin 30% din active in instrumente ale unor emitenti din Slovacia - stat sau companii private. Celelalte limite investitionale deriva in principal din restrictionarile modelului multifond. De asemenea, fondurile trebuie sa furnizeze un randament minim garantat, care reprezinta un procent (50% la fondurile dinamice, 70% la cele balansate, 90% la cele conservatoare) din media performantelor competitorilor.
Fondurile obligatorii nu folosesc insa nici pe departe plafoanele permise de legislatie pentru a investi pe piata bursiera, avand o abordare conservatoare si destul de uniforma din cauza temerilor referitoare la interventia factorului politic. Ca urmare, rezultatele investitionale ale fondurilor sunt destul de slabe, fondurile fiind afectate si de lipsa de predictibilitate privind baza de clienti, din cauza clauzelor de opt-out.
Intrucat sistemul de pensii private pare in acest moment tinta predilecta a politicienilor din Slovacia, dezvoltarea ulterioara a pietei de profil si capacitatea sa de a-si indeplini obiectivul final - acela de a furniza pensii decente din sistemul privat pentru cei peste 1,5 milioane de participanti actuali - sunt deocamdata puse sub semnul intrebarii.
Un vechi proverb spune ca "nu poti sa fii si satul, si cu slanina in pod in acelasi timp". Proverbul ilustreaza perfect situatia Slovaciei, care a introdus in 2005 un sistem de pensii private foarte liberal si indraznet, cu o componenta obligatorie solida (contributii ridicate, sistem multifond) in completarea celei facultative introduse in 1997 si reformate in 2004. Piata de pensii private, asezata pe un fagas sanatos, s-a dezvoltat rapid, ajungand la un volum de active de peste 3 miliarde euro in mai putin de patru ani, insa totul s-a schimbat dupa alegerile parlamentare din 2006. Accederea la putere a socialistilor a subminat bazele sistemului de pensii private, mai ales in ceea ce priveste fondurile obligatorii, Pilonul II slovac devenind o cetate sub asediul discursului populist al politicienilor.
Pilonul II slovac este unul dintre cele mai solide din regiune, fiind inca de la inceput construit pe modelul multifond (fiecare administrator gestioneaza in mod obligatoriu trei fonduri, cu profiluri diferite de risc - redus, mediu si ridicat) si bazat pe o contributie consistenta, de 9% din salariul brut al fiecarui participant. Inaintea reformei, fiecare salariat contribuia cu 18% din salariul sau brut la sistemul public de pensii, reforma impartind aceasta contributie in doua jumatati - 9% pentru sistemul public, ca pana in 2005, si 9% directionati in sistemul privat. Astfel, Slovacia beneficiaza de o contributie semnificativa, printre cele mai ridicate din regiunea Europei Centrale si de Est.
Libertatea de optiune are insa doua limitari: 1) daca participantul are mai putin de 15 ani pana la pensionare, el nu mai poate alege sa contribuie la fondul dinamic, si 2) cu cel putin 7 ani inainte de pensionare, participantul trebuie sa aleaga fondul conservator, sau va fi repartizat automat la fondul conservator al aceluiasi administrator. Optiunea implicita, pentru cei care nu isi aleg nici un fond, este fondul conservator. La finalul campaniei initiale de aderare (2005), 69% dintre slovaci alesesera fondurile dinamice, 30% fondurile moderate si doar 1% fondurile conservatoare, raport de forte care se pastreaza aproape identic pana in ziua de azi.
