Cu o populatie de 38 de milioane de locuitori si aceleasi perspective de reducere si imbatranire a acesteia ca si celelalte state din Europa, Polonia a introdus pensiile private (atat cele obligatorii, cat si cele facultative) in 1999, fiind printre primele state cu o astfel de reforma la nivelul regiunii Europei Centrale si de Est. Experienta poloneza a pensiilor obligatorii (Pilonul II) s-a dovedit mai mult decat relevanta pentru piata romaneasca, aflata acum imediat dupa momentul startului - Romania a urmat indeaproape evolutiile din Polonia din urma cu 8-9 ani, evitand insa buna parte din erorile inerente ale startului polonez. Datorita marimii celor doua state (cele mai mari doua populatii din Europa Centrala si de Est) si a arhitecturii asemanatoare a celor doua sisteme de pensii obligatorii, piata romaneasca de profil a fost mereu comparata cu cea poloneza - un motiv in plus pentru o prezentare generala a pensiilor private (mai ales a celor obligatorii) din Polonia.
Arhitectura sistemului
1999 a fost un an de reforma profunda pentru sistemul polonez de pensii. Atat sistemul public de pensii a fost reformat, urmand apoi introducerea in acelasi an a pensiilor obligatorii (Pilonul II) si a pensiilor facultative (Pilonul III). Pensiile facultative introduse in 1999 au un caracter ocupational, in timp ce o prelungire a Pilonului III initial, care curpinde scheme individuale de economisire facultativa, a fost introdusa in 2004 si este cateodata denumita Pilonul IV polonez. Potrivit unei prognoze realizate de ONU, populatia Poloniei se va reduce de la 38 la 30 de milioane de locuitori pana in anul 2050, ceea ce va majora semnificativ presiunile asupra bugetului public de pensii. De asemenea, rata de dependenta a populatiei va creste de la 18% la 45%-50%, arata aceeasi prognoza. Cat priveste sistemul privat, Polonia este cea mai mare piata de pensii obligatorii din regiune, concentrand, conform unor estimari, 60% din toate activele de pensii private din zona Europei Centrale si de Est. Sistemul de pensii obligatorii se bazeaza pe conturi individuale si este de tip "contributii definite". Companiile de pensii obligatorii gestioneaza fiecare cate un fond. Participantii la sistem vireaza, prin intermediul institutiei de colectare centralizata ZUS, 7,3 procente din contributiile sociale catre sistemul obligatoriu. La startul sistemului din 1999, aderarea a fost obligatorie prin lege pentru cei cu cel mult 35 de ani si optionala pentru cei cu varsta cuprinsa intre 31 si 50 de ani.
Structura pietei
Pe piata poloneza de pensii private obligatorii activeaza in prezent 15 fonduri de pensii, gestionate de nume mari ale pietei financiare europene si nu numai: AVIVA, ING, AIG, AXA, GENERALI si altii. La sfarsitul lunii mai, cele 15 fonduri aveau o participare de 14 milioane de clienti (dintre care numarul conturilor goale este doar putin mai mare de 700.000, adica 5% din total) si active nete in administrare in valoare totala de 41,4 miliarde euro. Spre comparatie, piata romaneasca de profil ar putea ajunge la finele acestui an abia la 250 milioane euro. Cel mai mare fond de pe piata este cel administrat de COMMERCIAL UNION (AVIVA), cu 2,84 milioane de participanti (cota de piata de 20,3%) si active nete de peste 11 miliarde euro (26,7% din piata). Pe locul doi se situeaza fondul ING, cu 2,74 milioane de participanti (19,6%) si active nete de 9,85 miliarde euro (23,8%), iar pe trei, fondul PZU (liderul pietei asigurarilor din Polonia), cu peste 2,04 milioane de participanti (14,6%) si 5,64 miliarde euro in administrare (13,6%). Piata este astfel destul de concentrata, ea mentinandu-si aceasta caracteristica inca de la startul sistemului. Primele cinci fonduri (adica o treime din totalul celor 15) concentreaza aproape 68% din numarul total de participanti si 77% din totalul activelor nete aflate in administrare. De altfel, primele sase fonduri au concentrat in toata perioada 1999-2008 circa 71%-74% din numarul total de participanti si 79%-84% din activele nete administrate. Doar pentru a ilustra dimensiunea la care a ajuns piata, daca ar activa pe piata romaneasca in loc de cea poloneza, cel mai mic fond ar ocupa locul al patrulea dupa numarul de participanti (324.000). Acest fond administreaza deja active nete de 382 milioane euro, adica mai mult decat va aduna intreaga piata romaneasca pe parcursul acestui an.
Investitiile fondurilor
Potrivit legislatiei poloneze, fondurile de pensii obligatorii pot investi cel mult 40% din active in actiuni listate, 40% in obligatiuni (corporatiste private, municipale sau ipotecare, limita fiind de 40% pentru fiecare), 20% in depozite bancare, 15% in fonduri mutuale, 10% in fonduri inchise de investitii, 10% in actiuni tranzactionate pe piete reglementate (altele decat bursele de valori). Nu exista limitari pentru plasamentele in titluri de stat. In schimb, fondurile pot investi doar maximum 5% din active in strainatate. Cum s-au transpus aceste limitari investitionale in realitatea pietei? Fondurile au debutat cu investitii foarte prudente in 1999, plasand la finele acelui an aproape 71% in titluri de stat, peste 9% in depozite bancare, doar 7% in actiuni si 13% in obligatiuni corporatiste. Ulterior, ponderea titlurilor de stat, a obligatiunilor si a depozitelor a scazut, iar fondurile au inceput sa investeasca tot mai agresiv pe Bursa de la Varsovia. In prezent, titlurile de stat ocupa 63% din portofoliile fondurilor de pensii, depozitele bancare doar ceva mai mult de 2%, 2% obligatiunile corporatiste, 1% in alte instrumente si nu mai putin de 32% in actiuni de la Bursa poloneza. In ultima perioada, pe fondul crizei financiare internationale, fondurile si-au redus expunerea pe actiuni si si-au reorientat o buna parte din active catre titluri de stat si obligatiuni corporatiste, pentru a evita pierderi mai accentuate decat cele suferite deja. Per total, doar 1% dintre plasamentele fondurilor de pensii poloneze sunt facute in strainatate, industria fiind astfel departe de a forta plafonul de 5% impus de legislatie.
Randamentele investitiilor
In cei noua ani de functionare efectiva (impliniti in luna mai a acestui an), fondurile de pensii obligatorii au avut un randament total cumulat de 171%, adica un zlot contribuit in sistem in 1999 a ajuns astazi la o valoare de 2,71 zloti. Randamentele fondurilor au diferit destul de putin in acesti noua ani, de la un minim cumulat de 149% la unul de 189%. Randamentul mediu ponderat anual al fondurilor de pensii obligatorii a depasit rata anuala a inflatiei in toata perioada dintre 1999 si 2007. Anul acesta insa, pe fondul crizei financiare mondiale, fondurile sunt inca pe pierdere fata de finele anului trecut si evident sub nivelul inflatiei. Chiar si anul trecut, foarte dificil pentru fondurile de pensii de la nivel mondial datorita crizei subprime si a efectelor sale asupra pietelor de capital, fondurile poloneze au reusit sa invinga inflatia: radamentul mediu ponderat al pietei a fost de 6,2%, fata de o inflatie de 4%. In cei opt ani dintre 1999 si 2007, fondurile de pensii au avut randamente medii ponderate de doua cifre, cu exceptia anilor 2001 si 2007. Un fapt important este ca experienta poloneza a aratat ca nu exista o asociere statistica intre dimensiunea fondurilor si randamentele obtinute de acestea. Adica ipoteza ca fondurile cele mai mari au cele mai mari randamente nu este adevarata in mod necesar. De altfel, cel mai mare randament cumulat in cei noua ani de functionare a pietei a fost obtinut de fondul cel mai mic de pe piata - 189%. De-a lungul timpului, randamentele fondurilor au fost egalizate atat de limitele investitionale impuse de legislatie, cat si de mecanismul de randament minim garantat relativ la piata - mecanism care exista intr-o forma asemanatoare si pe piata romaneasca de profil. In Polonia, acest randament minim este egal cu cea mai mica valoare dintre: randamentul mediu real anualizat pe ultimii trei ani, minus 4 procente sau jumatate din randamentul mediu real anualizat pe ultimii trei ani.
Consolidarea pietei
Piata poloneza a traversat de-a lungul anilor un lung sir de consolidari prin fuziuni si achizitii. Pana acum au debutat 13 fuziuni si achizitii de fonduri de pensii, dintre care unele sunt inca in desfasurare. De la 21 de fonduri in 1999, piata numara acum doar 15, dintre care cateva se pregatesc sa fie absorbite. Fiecare participant la fonduri "valoreaza" aproape 250 euro, acesta fiind pretul mediu platit pe client (cotizant activ) in cadrul celor mai recente tranzactii. Consolidarea pietei prin aceste miscari a debutat in anul 2000. De atunci, in fiecare an au fost demarate tranzactii (fuziuni si/sau achizitii intre fonduri), cu exceptia anului 2006. Pretul platit pentru un participant activ a oscilat puternic in cei noua ani de functionare a sistemului, in ultimii patru ani existand insa o tendinta evidenta de crestere. Minimul platit a fost de circa 150 euro pe participant activ (in 2001 si 2004), iar maximul de circa 650 euro pe participant (in 2001). Fuziunile si achizitiile au dus la absorbtia fondurilor de dimensiuni reduse, fapt care a ajutat la consolidarea pietei.
Cu o populatie de 38 de milioane de locuitori si aceleasi perspective de reducere si imbatranire a acesteia ca si celelalte state din Europa, Polonia a introdus pensiile private (atat cele obligatorii, cat si cele facultative) in 1999, fiind printre primele state cu o astfel de reforma la nivelul regiunii Europei Centrale si de Est. Experienta poloneza a pensiilor obligatorii (Pilonul II) s-a dovedit mai mult decat relevanta pentru piata romaneasca, aflata acum imediat dupa momentul startului - Romania a urmat indeaproape evolutiile din Polonia din urma cu 8-9 ani, evitand insa buna parte din erorile inerente ale startului polonez. Datorita marimii celor doua state (cele mai mari doua populatii din Europa Centrala si de Est) si a arhitecturii asemanatoare a celor doua sisteme de pensii obligatorii, piata romaneasca de profil a fost mereu comparata cu cea poloneza - un motiv in plus pentru o prezentare generala a pensiilor private (mai ales a celor obligatorii) din Polonia.
1999 a fost un an de reforma profunda pentru sistemul polonez de pensii. Atat sistemul public de pensii a fost reformat, urmand apoi introducerea in acelasi an a pensiilor obligatorii (Pilonul II) si a pensiilor facultative (Pilonul III). Pensiile facultative introduse in 1999 au un caracter ocupational, in timp ce o prelungire a Pilonului III initial, care curpinde scheme individuale de economisire facultativa, a fost introdusa in 2004 si este cateodata denumita Pilonul IV polonez. Potrivit unei prognoze realizate de ONU, populatia Poloniei se va reduce de la 38 la 30 de milioane de locuitori pana in anul 2050, ceea ce va majora semnificativ presiunile asupra bugetului public de pensii. De asemenea, rata de dependenta a populatiei va creste de la 18% la 45%-50%, arata aceeasi prognoza. Cat priveste sistemul privat, Polonia este cea mai mare piata de pensii obligatorii din regiune, concentrand, conform unor estimari, 60% din toate activele de pensii private din zona Europei Centrale si de Est. Sistemul de pensii obligatorii se bazeaza pe conturi individuale si este de tip "contributii definite". Companiile de pensii obligatorii gestioneaza fiecare cate un fond. Participantii la sistem vireaza, prin intermediul institutiei de colectare centralizata ZUS, 7,3 procente din contributiile sociale catre sistemul obligatoriu. La startul sistemului din 1999, aderarea a fost obligatorie prin lege pentru cei cu cel mult 35 de ani si optionala pentru cei cu varsta cuprinsa intre 31 si 50 de ani.
