Pilonul II de pensii private, cu sau fara brokeri?
Pentru a intermedia pensii facultative, brokerii de asigurari au nevoie doar de avizul CSSPP si de licentierea personalului propriu ca agenti de marketing. Mecanismul, simplu in cazul Pilonului III, devine extrem de complicat cand este vorba de aplicarea sa la pensiile obligatorii.
Ce deosebiri exista intre pensiile facultative si cele obligatorii? O intrebare ce tine de abc-ul literaturii sistemelor de pensii, dar care are, in pofida simplitatii, logica ei. Un posibil raspuns ar fi caracterul participarii, obligatoriu intr-un sistem, facultativ in celalalt. Un altul, garantiile oferite participantilor, mai multe in cazul pensiilor obligatorii. Nu in ultimul rand, sunt diferite modalitatile de colectare a contributiilor si sistemele informatice de evidenta a participantilor.
In ceea ce priveste canalele de distributie insa, intre pensiile facultative si cele obligatorii nu exista diferente notabile. Produsele ambelor sisteme urmeaza sa fie vandute, conform legii, prin intermediul agentilor de marketing, fie ca acestia sunt persoane fizice sau persoane juridice.
Daca in ceea ce priveste prima categorie de intermediari singura dificultate este parcurgerea suporturilor de curs pentru fiecare din cele doua tipuri de pensii, in cazul brokerilor, problemele sunt de alta natura. Un broker de asigurari, care obtine avizul CSSPP sa vanda pensii facultative, nu poate vinde si pensii obligatorii, desi diferenta dintre cele doua business-uri este minora, asa cum am argumentat mai sus. Doua reglementari au condus la aparitia acestei situatii. Prima, promovata de CSA, este OUG nr. 87/2006 care modifica Legea nr. 32/2000 si care prevede, printre altele, faptul ca brokerii de asigurari pot intermedia pe langa produse de asigurari si cele ale fondurilor de pensii facultative. Cea de a doua, emisa de CSSPP, este Norma nr. 9/2007 care reglementeaza marketingul pensiilor obligatorii. Conform acesteia, brokerul de pensii private nu poate fi decat o societate nou infiintata si autorizata de CSSPP, astfel ca orice alta categorie de intermediari persoane juridice, cum ar fi brokerul de asigurari, nu poate participa la acest business.
Corelate, cele doua reglementari nu tin insa cont de realitatile existente in piata. Daca un administrator de fonduri de pensii asteapta ca business-ul sau sa creasca in profitabilitate in timp, pe masura acumularii activelor in conturile participantilor, pentru brokeri interesul pentru pensiile obligatorii scade imediat dupa finalizarea repartitiei contribuabililor in fondurile existente pe piata. Motivul e simplu. In anii urmatori formarii pietei, rata de aderare la fondurile de pensii obligatorii este una mai degraba simbolica (circa 100.000-150.000 de noi aderenti pe an sunt estimarile pentru Romania).
Cum veniturile brokerilor provin in mare parte din comisioane, intrebarea care se pune este daca infiintarea unei firme noi de brokeraj pentru un business care se anunta profitabil doar pentru o perioada scurta de timp (4 luni) poate sau nu sa fie rentabila? Raspunsul il vom avea in lunile urmatoare, dar semnalele nu sunt deloc incurajatoare. Pana la inceputul lunii mai, o singura firma de brokeraj isi manifestase interesul pentru a infiinta o companie de intermediere a pensiilor obligatorii, desi startul sistemului este programat pentru luna august. Nu este insa doar o problema de timp, ci si de bani.
Infiintarea unui broker de pensii private presupune alocarea unui capital social de 25.000 RON, la care se adauga cheltuielile de constituire a firmei, taxele de autorizare ca agent de marketing persoana juridica, taxele de avizare a agentilor persoane fizice (angajatii brokerului), taxa lunara de functionare (0,5% din venitul brut), cheltuieli cu personalul, chirii, telefoane, impozite, asigurari etc. In cazul in care ar fi nevoie doar de un aviz din partea CSSPP si nu de o intreaga procedura de constituire a unei firme noi, brokerii ar fi scutiti de cel putin jumatate din cheltuielile de mai sus. Este vorba de capitalul social, cheltuielile de constituire a firmei, cheltuielile cu autorizarea si cele legate de sediu si personalul angajat.
Motivele pentru care cele doua organisme de supraveghere au decis ca brokerii de asigurari trebuie sa-si infiinteze firme noi pentru a putea intra pe piata pensiilor obligatorii sunt cu siguranta diferite. Pentru CSSPP, aceasta formula permite o supraveghere mai buna a licentierii agentilor de marketing, angajati ai brokerilor, si elimina neajunsurile legate de dubla reglementare (CSA-CSSPP). Mai mult decat atat, se poate spune ca brokerii cresc cheltuielile de achizitie, iar una dintre prioritatile unui sistem de pensii cu participare obligatorie este tocmai reducerea acestor cheltuieli. Pe de alta parte insa, intermediarii aduc in sistem o valoare adaugata. Astfel, reducerea formalitatilor de autorizare si implicit cresterea numarului de brokeri implicati in acest business ar putea conduce la o rata mai mare de alocare a contribuabililor la sfarsitul perioadei legale de aderare a acestora la fonduri.
Mingea pare sa nu fie asadar in terenul CSSPP, ci mai degraba in cel al CSA. Ca sa poata functiona pe piata pensiilor, brokerii de asigurari sunt nevoiti sa obtina mai intai avizul din partea CSA, desi este vorba de o piata reglementata de o entitate diferita, CSSPP. La mijloc sunt prerogativele institutiei de supraveghere a asigurarilor, care includ dreptul de reglementare a activitatii tuturor companiilor care au obtinut autorizarea de functionare din partea Comisiei. Adaugarea unui nou obiect de activitate in statut (intermedierea pensiilor obligatorii) nu se poate face decat cu avizul CSA. Masura pare cu atat mai inutila cu cat noul obiect de activitate este inclus in acelasi Cod CAEN care se refera la "activitati auxiliare ale caselor de asigurari si pensii", fara a distinge tipul de pensii, facultative sau obligatorii.
O privire aruncata in ograda tarilor care au implementat reforma pensiilor inaintea Romaniei arata faptul ca nu exista o practica unitara in ceea ce priveste reglementarea participarii brokerilor la sistemele private de pensii. Si asta pentru ca, pe de o parte, organizarea celor trei piloni este diferita in tarile OECD fata de modelul Bancii Mondiale, iar pe de alta parte, in statele din Vestul Europei pensiile ocupationale reprezinta modelul de baza si nu cele obligatorii (in sensul in care sunt ele implementate in Centrul si Estul continentului). Cateva exemple sunt credem sugestive. In tarile unde supravegherea pietelor financiare este unitara, brokerii sunt autorizati sa acorde consultanta, sa intermedieze servicii in toate domeniile financiare, incluzand aici pensiile si asigurarile de viata. Brokerii de asigurari, in acceptiunea clasica a termenului, sunt doar cei care se ocupa de intermedierea politelor non-life. Exemplul cel mai concludent pentru acest tip de organizare este Germania. In Polonia, problema apartenentei brokerilor de asigurari la doua sau mai multe institutii de supraveghere a fost rezolvata prin aceea ca unicul organism care autorizeaza brokerii este Ministerul Finantelor Publice. La o populatie de circa 39 milioane de locuitori, functioneaza 600 de brokeri de asigurari si pensii, numarul lor scazand, e drept, in ultimii ani, de la circa 1000.
Revenind la piata romaneasca se pune intrebarea cate dintre cele circa 400 companii de brokeraj autorizate de CSA indeplinesc conditiile de acces pe piata pensiilor si isi doresc acest lucru? Pe o piata dominata de segmentul auto, nu mai mult de 10%. O prima categorie sunt brokerii de asigurari de viata, in special cei cu sistem de distributie MLM (ex.: SAFE INVEST, MBI, EUROBROKERS Group). Acestia se pot adapta cel mai usor la noul tip de business prin prisma retelei extinse de consultanti din portofoliu. Cu toate acestea, numarul lor este inca scazut pe piata, iar aportul de pana acum la subscrierile totale pe segmental asigurarilor de viata a fost mai degraba simbolic. In afara acestei categorii, interesate de pensiile private sunt si companiile de brokeraj multinationale care intermediaza atat asigurari generale, cat si de viata (ex.: AON, MARSH, EOS RISQ etc.), si care detin in portofoliu un numar mare de clienti "corporate". Nu in ultimul rand, business-ul cu pensii private poate fi atractiv si pentru brokerii cu actionariat majoritar local, dar cu o cifra de afaceri semnificativa si un management performant. Printre acestia se numara LONDON Brokers, ASIGEST sau MEDIATIS.
Ramane de vazut daca in cele cateva luni care au mai ramas pana la inceputul perioadei de inrolare in Pilonul II acestia vor hotari ca business-ul posibil este suficient de interesant pentru a se inscrie in competitie, fie si in conditiile nu prea incurajatoare existente.
Editor: Constantin NASTASE
| Publicat pe 10.05.2007
Pentru a intermedia pensii facultative, brokerii de asigurari au nevoie doar de avizul CSSPP si de licentierea personalului propriu ca agenti de marketing. Mecanismul, simplu in cazul Pilonului III, devine extrem de complicat cand este vorba de aplicarea sa la pensiile obligatorii.