“Este o mare greseala sa-ti imaginezi ca pensiile private - pentru ca sunt private - nu depind in nici un fel de factorul politic”, declara la Budapesta, in decembrie 2004, Nicolas Barr, profesor de economii publice la London School of Economics and Political Science. Considerat un guru in lumea teoreticienilor sistemelor de pensii private, profesorul Barr atragea atentia asupra unei conditii extrem de importante pentru succesul reformei in tarile Europei Centrale si de Est, aceea privind sustinerea acesteia de catre autoritatile statului. “Pensiile private depind de “abilitatile” sectorului privat, dar, in aceeasi masura, succesul lor este conditionat de modul cum reforma este sustinuta de catre sectorul public”, continua Nicolas Barr. El enumera, de altfel, trei parghii esentiale prin care factorul politic poate sustine reforma, si anume: stabilitatea macroeconomica, reglementarea efectiva a domeniului pensiilor si mentinerea suportului politic in aplicarea reformei.
Pentru fondurile de pensii, stabilitatea macroeconomica se putea traduce in primul rand prin asigurarea de catre guvern a unei cresteri economice constante si sanatoase, numai si pentru faptul ca acest tip de organizatii financiare este extrem de sensibil la variatiile privind inflatia, de exemplu. Pe de alta parte, o economie stabila asigura administratorilor un grad sporit de predictie a randamentelor, de respectare a planurilor de afaceri, de monitorizare a performantelor. Mai mult decat atat, cresterea economica inseamna implicit cresterea veniturilor celor care contribuie la sistemele de pensii. Odata ce sunt bani mai multi in buzunarele contribuabililor, vor fi bani mai multi in conturile lor individuale, ceea ce va determina cresterea numarului participantilor la sistemele private de pensii. Nu in ultimul rand, stabilitatea economica pe termen lung ar putea avea ca efect cresterea increderii participantilor in aplicarea reformei, element extrem de important pentru succesul acesteia.
In ceea ce priveste al doilea element de sustinere a reformei pensiilor de catre factorul politic, reglementarea pietei, lucrurile nu sunt la fel de simple. ”Reglementarea este esentiala pentru a proteja consumatorul in domeniile in care el este insuficient de bine informat pentru a se proteja singur”, afirma Nicolas Baar, adaugand: “Cu cat piata este mai putin competitiva, cu atat mai importanta este reglementarea ei”. Este insa piata pensiilor private una inalt competitiva? Sunt suficient de bine informati contribuabilii pentru a nu fi nevoie de reglementari stricte ? Cu siguranta nu, astfel ca necesitatea desfasurarii jocului dupa niste reguli stricte se impune de la sine.
Ar fi gresit insa ca prin reglementare sa intelegem o suma de constrangeri la adresa actorilor pietei, este de parere autorul studiului, ci in primul rand “A standard format, using standard definitions, to predict expected returns”. Traducerea e de prisos.
Nu in ultimul rand, cel de-al treilea element definitoriu, suportul politic in aplicarea reformei pensiilor, necesita, din punctul de vedere al profesorului de la London School of Economics and Political Sciences, cateva comentarii. Analizand modalitatile prin care politicul poate influenta in mod pozitiv reforma pensiilor, Nicolas Barr crede ca succesul acestui demers depinde in mare masura de raspunsul la trei intrebari esentiale, si anume : Cat de puternica este vointa politica in implementarea reformei? Cand incepe si cand se termina sprijinul politic? Cat de profund se dovedeste suportul politic acordat sectorului pensiilor private?
Cu alte cuvinte, in sustinerea reformei, statul nu poate lucra cu jumatati de masura, fara a-si asuma un risc enorm, acela de a condamna actualii contribuabili si viitorii pensionari la saracie dupa retragerea din activitate. Nicolas Barr trage acest semnal de alarma si arata ca riscul este cu atat mai mare cu cat tot statul va trebui sa suporte in viitor povara sociala legata de veniturile pensionarilor, in conditiile in care previziunile demografice sunt total defavorabile sistemului PAYG.
Consideratiile de acum aproape doi ani ale profesorului englez se dovedesc extrem de actuale si astazi, daca ne gandim ca reforma pensiilor in Romania se afla foarte aproape de momentul startului implementarii Pilonilor III si II. Vom incerca sa analizam in continuare daca factorul politic este pregatit sa sustina implementarea pensiilor private, pornind de la cele trei criterii considerate de Nicolas Barr ca fiind esentiale pentru succesul reformei.
Stabilitatea economica
Aderarea la Uniunea Europeana creeaza premisele unei stabilitati economice pe termen lung a Romaniei, iar efectele in planul sistemelor de pensii nu pot fi decat favorabile in acest context. Conform raportului Economist Intelligence Unit pe 2006, previziunile privind evolutia Produsului Intern Brut in valoare nominala in Romania indica o crestere a acestuia de la 113,5 mld. USD, in 2006, la 165,2 mld. USD, in 2010. Cu o inflatie prognozata de 4,5% in 2007, tara noastra ar putea ajunge in 2010 - 2011 la media UE in ceea ce priveste acest indicator, medie care se situeaza in jurul valorii de 2 - 2,5%. In acelasi timp, conform statisticilor Comisiei Nationale de Prognoza, salariul mediu brut la nivel national este previzionat sa creasca, in intervalul 2006 - 2010, cu circa 40%, de la 1130 RON la 1670 RON. Pentru pensiile private obligatorii, cresterea veniturilor populatiei inseamna implicit oportunitatea majorarii contributiilor la sistem intr-un ritm mai accelerat decat 0,5%/ an, asa cum prevede proiectul de lege, in timp ce pensiile facultative ar putea beneficia de o crestere a ratei participarii in cadrul acestui pilon. Vestile bune privind stabilitatea financiara vin si din zona investitiilor straine. Chiar daca acestea vor inregistra valori mai reduse in urmatorii ani fata de 2006, acelasi raport al Economist Intelligence Unit prognozeaza, in intervalul 2007 - 2010, un aport total de investitii straine in Romania de circa 22 miliarde euro. Cu o medie anuala de circa 5%, tara noastra s-ar putea situa la acest indicator pe aceeasi linie cu tarile care au aderat la Uniunea Europeana inca din 2004.
Reglementarea sectorului pensiilor private
De utilitatea celor doua acte normativei care reglementeaza in prezent activitatea in domeniul pensiilor private - Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative si OUG nr. 50/2005 privind infiinta, organizarea si funct?onarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobata prin Legea nr. 313/2005, nu se mai indoieste nimeni. La fel si de necesitatea aparitiei cat mai curand posibil a legii care modifica vechile reglementari privind pensiile obligatorii. Cu toate acestea, chiar daca viitorii operatori saluta implicarea politicului in accelerarea reformei pensiilor, exista inca o reticenta a acestora fata de continutul reglementarilor.
Cateva exemple sunt, credem, sugestive. Contributia initiala la pilonul obligatoriu de pensii, 2% din venitul brut al angajatului, este considerata, prin valoarea scazuta, un caz unic in Europa si in lume (exceptia care intareste regula este doar Bulgaria). Alocarea unui procent atat de mic investitiei intr-o pensie nu serveste in nici un caz contribuabilului. La un calcul simplu, o cota initiala de 2% si o crestere de 0,5% pe an pana la un maxim de 6% in 8 ani face ca activele acumulate intr-o perioada de 25-30 ani sa nu poata asigura un venit decent dupa retragerea din activitate a viitorului pensionar, chiar daca investitiile se dovedesc profitabile in aceasta perioada. Pe de alta parte, cota scazuta de contributie nu avantajeaza nici administratorii de fonduri. Din cauza cheltuielilor mari de administrare (cel putin in primii ani), ei vor putea deveni profitabili mult mai tarziu decat arata experienta internationala pentru acest tip de activitate, cu atat mai mult cu cat valoarea celor doua comisioane de administrare (din contributii si din active) este si ea scazuta. Argumentul conform caruia o contributie initiala mai mare de 2% ar fi marit deficitul la sistemul public nu sta nici el in picioare. Tarile din Europa Centrala (Ungaria, Polonia) au rezolvat aceasta problema intr-un mod foarte simplu, prin emiterea de titluri de stat pe termen lung, la valoarea deficitului creat la pilonul administrat de stat. Datoria publica implicita s-a transformat astfel intr-o datorie publica explicit.
In ceea ce priveste pensiile facultative, nemultumirile pietei sunt legate in principal de caracterul stufos al normelor de aplicare a legii. Autorizarea administratorilor de pensii si a agentilor de marketing, regulile de pregatire profesionala a fortei de vanzari, cele legate de banca depozitara sau de auditor sunt considerate birocratice si nefunctionale. La aceasta se adauga comisioanele de administrare mici si o piata potentiala putin atractiva datorita veniturilor inca scazute ale populatiei, motiv pentru care unii din marii operatori care initial s-au declarat interesati de sistem, au renuntat sa mai intre pe piata (ex AIG Life). Nu in ultimul rand, problema evidentei centralizate a contributorilor si contributiilor in cazul pensiilor obligatorii ramane inca o piatra de incercare in ceea ce priveste reglementarea in domeniu. In proiectul de lege privind Pilonului II se vorbeste doar de infiintarea institutiilor “de evidenta”, respectiv “de colectare” a contributiilor. Cum vor functiona acestea (daca vor functiona) este inca o enigma pentru operatori.
Suportul politic
Prezent cu ani in urma, in Chile, in cadrul unei delegatii incluzand parlamentari si specialisti in pensii private, Tudor MOLDOVAN, presedintele APAPR, declara intr-un interviu acordat revistei PRIMM ca parlamentarii romani au primit un sfat pretios de la omologii lor chilieni. “In locul dumneavoastra, spunea un oficial al gazdelor, as face din promovarea pensiilor private in Romania stindardul meu de lupta politica in calitate de parlamentar”,isi aminteste Tudor MOLDOVAN.
Ca lucrurile nu stau asa este mai mult decat evident. Intarzierea cu care s-au votat legile care privesc reforma pensiilor, lipsa de sustinere publica din partea autoritatilor, incoerenta legislativa sunt cateva dintre argumentele care ne fac sa credem ca pensiile private nu sunt inca pe lista de prioritati a clasei politice.
