In fata oricarei stari de criza, reactia fireasca este aceea de a-ti evalua resursele si de a "strange randurile" in fata provocarilor. Pe cine pot conta firmele romanesti in actuala criza? Care sunt "aliatii" managementului oricarei companii in incercarea de a gasi cel putin solutii de supravietuire, daca nu noi oportunitati? Raspunsul pare a se impune de la sine: angajatii sunt singurii aliati fideli.
Dupa ce a fost subiectul zilei saptamani de-a randul, criza financiara incepe sa cedeze locul in topul stirilor "surorii" ei mai mari, CRIZA ECONOMICA. Cu alte cuvinte, da, este evident si deja certificat, nu mai vorbim despre o criza care afecteaza numai domeniul financiar. Efectele s-au intins si asupra economiei reale iar de-acum, de la randamente si dobanzi, trecem la subiecte care, din pacate, sunt puternic ancorate in viata de zi de zi a companiilor si angajatilor lor: somaj, blocaj economic, lipsa acuta a resurselor etc.
Este greu, si din ce in ce mai greu, pentru firmele care depindeau in mare masura de export, dar nici cererea interna nu se simte prea bine. Iar daca nevoia de a achizitiona diverse produse si servicii se mentine, capacitatea de a plati pentru ele este nu de putine ori discutabila. Ca urmare, riscul de neplata este un factor care atarna din ce in ce mai greu in planurile de viitor. Vremurile sunt cu atat mai grele pentru companiile care au un grad de indatorare mare (sa zicem ca tocmai incepeau un program mare de investitii). Supravietuirea nu este usoara nici pentru acele firme a caror piata de desfacere este formata in mare parte din regii autonome sau alte institutii bugetare. Nu avem buget, nu au nici ele un plan de cheltuieli si resurse financiare, prin urmare nu-si onoreaza platile catre furnizori. Regiile autonome din Valea Jiului sunt un exemplu concludent in acest sens.
In multe privinte, gradul de incertitudine este foarte mare, cu precadere in ceea ce priveste sursele de finantare a activitatii. Datoriile sunt ceva mai usor de evaluat, dar contabilizeaza, din pacate, un cumul de efecte negative: credite bancare mai scumpe, taxe si impozite catre stat in crestere. In acest context, una dintre prea putinele certitudini este valoarea resurselor umane de care dispunem.
Cu siguranta masurile prevazute de Guvern prin proiectul Legii Bugetului de Stat nu sunt de natura a incuraja sporurile salariale directe. Cu un cuantum al taxelor sociale marit cu peste 3%, fondul de salarii va inregistra cu siguranta o crestere ingrijoratoare chiar daca angajatii nu vor obtine nicio sporire a veniturilor. Asadar, mediul fiscal descurajeaza orice politica de recompensare pe scara larga a angajatilor.
Exista totusi, doua exceptii notabile: asigurarile voluntare de sanatate si pensiile private facultative sunt singurele tipuri de beneficii pentru angajati care se bucura de deductibilitate fiscala. In contextul actual, pentru multe companii aceste beneficii salariale pot reprezenta singura "arma" disponibila, in conditii economice viabile, pentru a-si motiva si retine angajatii valorosi.
