Pana la sfarsitul anului 2009, pensiile de stat vor cheltui pentru maririle anuntate tot ce s-a "economisit" de la Pilonul II
Incepand de ieri, 1 octombrie, pensiile publice au fost majorate, valoarea punctului de pensie crescand cu 2%, de la 718, 4 lei, la 732.8 lei, adica cu aprox. 14 lei. Totodata, valoarea pensiei sociale minime a crescut de la 300 lei, la 350 lei. In acest fel, Guvernul Boc a respectat deciziile adoptate de guvernarea anterioara, in pofida imensului deficit cu care se confrunta bugetul de asigurari sociale. De altfel, o analiza realizata de www.pensiileprivate.ro arata ca, desi majorarile aplicate n-au reusit sa imbunatateasca substantial viata pensionarilor, efortul bugetar pentru realizarea acestora a fost unul disproportionat de mare in comparatie cu resursele existente si evolutia celorlalti indicatori economici.
In termeni financiari, marirea de 2% inseamna un efort suplimentar lunar de circa 67,5 milioane lei (cca. 16 milioane euro), in timp ce marirea pensiei sociale minime mai adauga la aceasta suma aprox. 23 milioane lei (cca. 5.5 milioane euro). Per total, in cele trei luni pentru care se aplica aceste mariri in anul 2009 (octombrie-decembrie) cheltuiala suplimentara a bugetului de asigurari sociale se ridica la cca. 270 milioane lei, adica o suma echivalenta, in linii mari, cu "economia" realizata prin "inghetarea" procentului de contributie la Pilonul II la valoarea de 2% in acest an.
In plan social, aceasta marire - insignifianta, in valoare absoluta, pentru marea majoritate a pensionarilor -, nu aduce o imbunatatire reala in viata pensionarilor. Cu toate acestea, efotul bugetar pentru realizarea maririlor succesive aplicate in ultimii ani pensiilor de stat a fost disporportionat de mare, relativ la resursele disponibile. Privind retrospectiv curbele de evolutie pentru salariului mediu si pensia medie, in paralel cu evolutia PIB-ului si a indicatorului de inflatie, se poate observa ca pensiile au crescut, de departe, mai repede decat salariile si indicatorii macroeconomici (PIB si inflatie), de unde si sursa dezechilibrului acut al bugetului public de pensii. In acest context, daca in 2008 s-ar fi urmat linia de evolutie solicitata acum de FMI, adica indexarea pensiilor cu inflatia, nu legarea lor la salariul mediu brut, se poate aprecia ca s-ar fi pastrat o cvasi proportionalitate intre evolutiile tuturor acestor parametri.
