OXERA: Sunt investitiile cu risc scazut indicate pentru fondurile de pensii?
"Fuga" de pe piata de capital nu este neaparat cea mai buna optiune pentru fondurile de pensii, chiar daca volatilitatea temporara a investitiilor in actiuni afecteaza rezultatele investitionale pe termen scurt, afirma un studiu lansat in urma cu cateva zile de cunoscuta companie de consultanta OXERA ("Should pension funds switch to low-risk assets?", January 2012). In viziunea analistilor britanici, avantajul de a evita eventuala "nedreptatire" a participantilor care se pensioneaza in perioade criza, prin adoptarea unor politici investitionale conservatoare, va fi platit cu pretul ratarii oportunitatilor investitionale pentru toti participantii.
Fondurile de pensii care au suferit pierderi pe pietele de capital in perioada actualei crize ar putea fi tentate sa-si reorienteze plasamentele catre active cu risc investitional mai scazut, asa cum sunt obligatiunile suverane sau corporatiste, pentru a limita pierderile suferite ca urmare a prabusirii valorii actiunilor detinute. Unul dintre cei mai importanti factori de ingrijorare este acela ca instabilitatea pietelor de capital, cu efecte directe asupra randamentelor investitionale pe termen scurt, ar putea conduce la rezultate inechitabile pentru participantii care trebuie sa se pensioneze intr-o perioada in care cotatiile actiunilor se prabusesc. Totusi, atrag atentia analistii OXERA, o schimbare de politica investitionala motivata exclusiv de aceasta preocupare ar putea genera rezultate neasteptate de tip advers, daca se va dovedi ca, migrand catre active mai sigure si mai stabile, fondurile de pensii vor obtine randamente pe termen lung mai scazute, generand astfel resurse mai scazute viitorilor pensionari.
Daca in sprijinul ideii de schimbare a profilului investitional catre o zona mai putin "fierbinte" exista, fara indoiala, o motivatie serioasa, nu este mai putin adevarat ca experienta acumulata de-a lungul timpului poate servi numeroase contra-argumente. Un exemplu de data recenta se refera la viteza cu care fondurile au recuperat pierderile acumulate in 2008. Astfel, statisticile disponibile demonstreaza ca fondurile de pensii cu expuneri mai mari pe actiuni au recuperat pierderile din perioada de varf a crizei mult mai rapid decat cele cu un profil investitional conservator.
De exemplu, fondurile de pensii cehe, care au o expunere foarte redusa pe piata de capital, de sub 1% din active, au recuperat lent in termenii randamentului real, de la -7,2% in 2008, la -0,4% in 2010. Pe de alta parte, in Finlanda, unde actiunile reprezinta cca. 48% din totalul investitiilor, randamentele anuale au revenit de la -19,5% in 2008, la +8,9% in 2010. Desi acesta nu este neaparat un tipar "absolut", studiul OXERA arata ca exista in mod clar o corelatie pozitiva intre expunerea pe actiuni a portofoliului investitional si dinamica randamentelor anuale in perioada 2008 - 2010.
Mai mult, analistii britanici au realizat o simulare care sa puna in evidenta, pornind de la date financiare reale privind evolutia obligatiunilor si a indicilor bursieri pe un orizont de timp de 30 de ani, diferentele care se pot inregistra intre beneficiile obtinute de un participant ale carui active sunt investite exclusiv in actiuni si un participant ale carui active sunt investite 100% in obligatiuni. Rezultatul obtinut a aratat ca, la contributii si perioade de acumulare egale, un participant care a optat pentru un portofoliu orientat cu precadere catre plasamentele in actiuni poate beneficia de un rezultat investitional semnificativ mai bun decat in cazul in care ar fi ales varianta investitiilor conservatoare. Prin comparatie, riscul de a obtine venituri foarte reduse la pensionarea intr-o perioada de criza creste nesemnificativ, tocmai datorita orizontului de timp indelungat in care se realizeaza acumularea financiara. Nici simularile realizate pentru orizonturi investitionale mult mai scurte, de exemplu 5 ani, nu a indicat un avantaj incontestabil de partea politicilor investitionale conservatoare.
Cu certitudine, producerea unei crize pe piata de capital va afecta direct randamentul investitional al fondului, precum si valoarea activului individual al participantilor la momentul conversiei acestuia intr-o pensie. Ca urmare, participanti care au avut un comportament investitional identic (contributii egale, acelasi tip de portofoliu investitional), pot obtine valori diferite ale activelor individuale, functie de momentul ales pentru converti aceste active intr-o pensie. Evident, un participant care se pensioneaza intr-un moment de boom financiar va obtine mai multi bani pentru pensie decat unul care se retrage intr-o perioada de criza. Aceasta diferenta ar putea fi interpretata ca un rezultat inechitabil din punct de vedere social. Chiar si incertitudinea permanenta privind cea mai buna optiune investitionala poate fi considerata, in acest context, ca un dezavantaj pentru viitorii pensionari.
Daca fondurile de pensii reduc volatilitatea si incertitudinea printr-o politica de plasamente orientata catre activele cu randamente relativ stabile, aceasta atitudine ar putea fi privita ca un avantaj, in contextul reducerii riscului pe termen scurt. Totusi, tinand cont de faptul ca fondurile de pensii sunt investitori de "cursa lunga", distributia randamentelor pe un orizont de timp indelungat este, in ultima instanta, mai importanta decat volatilitatile pe termen scurt. Ca urmare, daca este adevarat ca un participant care se pensioneaza intr-o perioada de criza o va duce mai rau decat unul care beneficiaza de un moment de avant al pietelor financiare, nu este mai putin adevarat ca toti participantii vor avea beneficii mai slabe daca fondul produce randamente investitionale mai modeste investind exclusiv in instrumente financiare cu risc redus, dar si cu randamente mai mici.
Cu alte cuvinte, investitiile conservatoare vor reduce diferentele generate de momentele diferite ale pensionarii, dar acest avantaj va fi platit cu pretul unor rezultate mai modeste pentru toata lumea, indiferent de momentul retragerii din activitate.
