Intre 7% si 15%, contributia la pensii private necesara pentru mentinerea standardului de viata la pensie
Romanii care isi propun sa dispuna de o pensie de circa 80%
din venitul vietii active trebuie sa contribuie in sistemul de pensii private cu
peste 7% pe parcursul intregii cariere, ajungand la o contributie de circa 15% din
salariu daca perioada de acumulare este mai scurta cu 20 de ani.
Afirmatia se bazeaza pe concluziile unui studiu publicat de
specialistii OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) in vara acestui an. Astfel, pentru contribuitorul mediu din
tarile OCDE, este de asteptat ca pensia de stat sa inlocuiasca in proportie de
58,7% venitul realizat in timpul vietii active. Ca orice medie, acest procent
are in spate o variatie foarte larga de situatii particulare, care pleaca de la
o rata de inlocuire de 96% specifica Greciei, pina la extrema minima, de 31% in
Marea Britanie.
Pentru tarile in care valoarea indicatorului in discutie
depaseste media (Polonia, Suedia, Finlanda, Corea, Italia, Turcia, Danemarca,
Ungaria etc.) se pune problema gasirii compensarii diferentei intre rata de
inlocuire estimata si o valoare "ideala" a acesteia, de 80 - 90%, care ar
permite mentinerea standardului de viata. O sarcina mult mai grea sta in fata
acelor tari in care rata de inlocuire estimata se situeaza sub aceasta medie,
in unele cazuri cu peste 20 de procente (Marea Britanie, Irlanda, Japonia, Noua
Zeelanda, Germania, Belgia, SUA etc.). Daca pentru unele dintre aceste tari o
valoare de peste 80% a ratei de inlocuire pare aproape utopica, un obiectiv mai
realist ar fi acela de a compensa macar diferenta fata de media OCDE, de 58,7%.
In incercarea de a realiza o apreciere a efortului necesar
pentru a atinge acest obiectiv, specialistii OCDE au pornit de la ipoteza unei
uniformizari a varstei de pensionare, la nivelul de 65 de ani, ceea ce a condus
la o durata medie a carierei profesionale de circa 40 - 45 de ani. In aceste
conditii, calculele arata ca salariatii britanici ar trebui sa economiseasca
constant, in regim privat, pe parcursul intregii lor cariere, echivalentul a
circa 7% din veniturile curente pentru ca
beneficiile furnizate de pensia privata, insumate cu pensia de stat, sa genereze
un venit de aproape 60% din salariul obtinut inainte de pensionare. Pentru
germani si belgieni, acest procent este de circa 4,7%, in timp ce pentru
francezi si cehi el se reduce la aprox. 2,7%. Ipoteza de lucru folosita de
specialistii OCDE ia in considerare un randament mediu anual al investitiilor
financiare realizate de fondurile de pensii de circa 3,5%.
Ce se intampla insa in cazul in care oamenii incep sa
economiseasca mai tarziu, "ratind" 10 - 15 ani de acumulare. Evident, fie vor
obtine beneficii substantial reduse, fie, pentru a mentine "tinta" de
economisire, vor fi nevoiti sa contribuie semnificativ mai mult. Astfel, pentru
un britanic, o "intarziere" in debutul economisirii de 10 ani ar necesita
cresterea contributiei la o pensie privata de la 7%, la circa 10%, in timp ce
inca 10 ani mai tarziu, contributia ar trebui sa urce pina la circa 14,7% din
venit.
Cu o rata de inlocuire de 45%, Romania se
situeaza intr-o pozitie foarte asemanatoare
Canadei sau Australiei, astfel incat putem aprecia ca pentru a-si
asigura o pensie de 60% din venitul salarial, un roman ar trebui sa contribuie
in sistemul privat, pe parcursul intregii vieti active, cu circa 4% din
salariu, in timp ce o perioada de contributie mai scurta cu 20 de ani ar dubla
acest procent. Evident, obtinerea unei rate de inlocuire superioare mediei , de
aprox. 59%, specifica tarilor OCDE, va presupune compensarea unui "handicap"
proportional mai mare si o marire suplimentara a contributiei, de unde
concluzia anuntata la inceputul acestui articol.
