ITALIA: autoritatile publice trag semnalul de alarma - in viitor, italienii nu trebuie sa se bazeze prea mult pe pensia de stat
Sistemul italian de pensii publice, pana nu demult considerat "unul dintre cele mai stabile din Europa", se afla in stare de alerta, confruntandu-se cu o acutizare iminenta a dificultatilor de plata. Daca pana acum cateva luni se parea ca pensiile italienilor vor scapa aproape "neatinse" de efectele crizei economice, nu asa stau lucrurile si in prezent, analize de ultima ora demonstrand ca sustenabilitatea sistemului public de pensii este serios amenintata in lipsa unor reforme de substanta. Situatia cea mai defavorabila pe termen lung vizeaza actualele generatii de tineri angajati, care nu vor beneficia nici de o pensie suficienta de la stat si care nici nu economisesc suficient pe cont propriu.
Analizele realizate de autoritatile italiene anterior crizei aratau ca exista o maxima probabilitate ca in 2035 cheltuiala cu pensiile publice sa atinga nivelul de 16% din PIB-ul Italiei, urmand ca un deceniu mai tarziu sa se stabilizeze undeva in jurul unui procent de 14%, cifra comparabila cu nivelul din anii '90. Criza economica a grabit insa atingerea nivelului critic, scaderea PIB-ului consemnata anul trecut determinand o crestere accentuata a ponderii cheltuielilor cu pensiile. Ca urmare, in prezent se estimeaza ca pragul "de echilibru", de 14% din PIB, nu va putea fi atins inainte de 2060 decat in situatia putin probabila a unui nou boom economic. In aceste conditii, o reforma structurala a sistemului este absolut necesara pe termen mediu si lung, in timp ce pentru nevoile imediate de restrangere a bugetului de pensii s-au adoptat deja o serie de masuri menite sa reduca sau macar sa "amane" o parte din costuri.
Astfel, o prima masura a fost aceea de a introducere o "intarziere" de 12 luni intre momentul in care angajatii publici indeplinesc conditiile standard de pensionare (varsta si perioada de contributie) si data platii primei pensii. In cazul micilor intreprinzatori, care sunt propriii lor angajatori, "amanarea" este de 18 luni. Prin aceasta noua procedura, Guvernul italian spera sa realizeze o economie de 360 milioane euro in 2011, 2,6 miliarde euro in 2012 si cca. 3,5 miliarde euro in 2013. In paralel, a fost anuntata o reevaluare a pensiilor de invaliditate, de care in prezent beneficiaza cca. 2,7 milioane de italieni si pentru care se cheltuiesc aprox. 17 miliarde euro.
Daca masurile descrise mai sus, laolalta cu marirea varstei de pensionare si o noua modalitate de a calcula pensia in raport cu contributiile par - cel putin pentru moment - sa mentina "pe linia de plutire" sistemul public de pensii pe o anumita perioada, dintr-o perspectiva mai indelungata ramane inca nerezolvata problema resurselor financiare de care vor dispune la batranete tinerii angajati acum. Recent, INPS, echivalentul italian al Casei Nationale de Pensii, a trimis, pentru prima data in istoria sa, cca. 20 milioane de scrisori prin care a informat salariatii italieni cu privire la contributiile pe care le-au acumulat in sistemul public de pensii si la drepturile de pensie pe care acestea le confera. Scopul acestui demers a fost, potrivit reprezentantilor institutiei, de a a ajuta cetatenii sa-si formeze o imagine corecta asupra viitorului lor financiar la pensie si sa ia o decizie informata atunci cand se hotarasc daca sa contribuie la un fond de pensii sau nu. In plan guvernamental insa, este din ce in ce mai incetatenita opinia potrivit careia pensiile private sunt inca insuficient dezvoltate, singura formula de economisire pentru pensie suficient de extinsa fiind cea a asigurarilor de viata cu acumulare de capital distribuite prin banci sau prin retelele de consultanti ale asiguratorilor de viata.
Sistemul italian de pensii publice, pana nu demult considerat "unul dintre cele mai stabile din Europa", se afla in stare de alerta, confruntandu-se cu o acutizare iminenta a dificultatilor de plata. Daca pana acum cateva luni se parea ca pensiile italienilor vor scapa aproape "neatinse" de efectele crizei economice, nu asa stau lucrurile si in prezent, analize de ultima ora demonstrand ca sustenabilitatea sistemului public de pensii este serios amenintata in lipsa unor reforme de substanta. Situatia cea mai defavorabila pe termen lung vizeaza actualele generatii de tineri angajati, care nu vor beneficia nici de o pensie suficienta de la stat si care nici nu economisesc suficient pe cont propriu.