"Pe timpul crizei nu este momentul potrivit pentru a acorda beneficii salariatilor" - o afirmatie asupra careia va propunem sa mai reflectati, "cu creionul pe hartie". Veti constata ca "economia" poate sa coste mai mult decat "generozitatea", mai ales in vremuri de criza.
Stiri enuntate cu mult dramatism pe ecranele televizoarelor in ultima vreme contureaza, prin insumare, un tablou cu tente apocaliptice in ceea ce priveste evolutia pietei muncii in Romania. Zeci de mii de someri care vor fi eliberati din varii industrii, carora li se adauga potentiala intoarcere in tara a alte sute de mii de romani ramasi fara loc de munca in strainatate, par sa formeze deja "detasamentele" crizei. Dramatic, dar nu chiar atat de realist si bine documentat pe cat pare.
Este foarte adevarat ca destul de multe locuri de munca se vor pierde ca efect al crizei, fie ca urmare a regresului inregistrat de unele industrii, fie ca urmare a colapsului unor firme pentru care efectele crizei financiare nu reprezinta decat un stimul suplimentar al esecului. Aparent, s-ar putea crede ca aceasta stare de fapt s-ar putea traduce printr-o schimbare brusca de la o "piata a angajatilor", asa cum a fost piata muncii din Romania in ultimii ani, la o "piata a angajatorilor" in care spectrul somajului ar aseza o paranteza solida in jurul oricaror discutii vizand cresterile salariale, beneficiile pentru angajati etc. Posibil, dar foarte putin probabil, mai ales pentru categoriile de angajati care faceau cel mai adesea obiectul unor astfel de discutii. Sa nu uitam cateva aspecte:
Mai intai, dintre industriile care s-au aflat intr-o acuta lipsa de personal, nu toate sunt in declin. Chiar in constructii, o ramura industriala cu mare expunere la efectele crizei, oprirea activitatii inregistrata in prezent nu este in exclusivitate un efect al crizei, ci are de-a face si cu caracterul sezonier propriu acestui domeniu de activitate pentru care iarna este in mare masura un "sezon mort". Ca urmare, este foarte posibil ca o mare din disponibilizarile determinate de criza sa se soldeze cu o relocare a fortei de munca catre alte sectoare de activitate.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste angajatii valorosi, cu calificare si experienta superioare, ei ramin acei angajati care, cu atat mai mult in perioade de criza, pot face diferenta intre succes si esec sau, la limita, intre supravietuire si faliment. Asadar, "talentele" trebuie pretuite cu atat mai mult cu cat "vremurile" sunt mai grele.
"Nimeni nu este de neinlocuit" afirma intelepciunea populara. Adevarat, sau cu atat mai adevarat in vremuri cu o rata a somajului ridicata. Se naste, insa, intrebarea: "cu ce costuri?" Potrivit estimarilor realizate de expertii in resurse umane, costurile cu inlocuirea unui angajat mediu se ridica indeobste la 150% din salariul sau anual, daca insumam procentul de productie scazut, de la momentul plecarii angajatului si pana la gasirea altcuiva care sa-l inlocuiasca, costul de recrutare a noului angajat, timpul pentru interviuri si costuri de instruire, productivitatea sa scazuta pe durata perioadei de adaptare etc.
In cazul specialistilor aceste costuri pot fi chiar mai importante, proportional cu nivelul de calificare si experienta cerute de post. Asadar, inainte de a decide ca "nu este momentul potrivit pentru a acorda beneficii salariatilor", va propunem sa analizati atent costurile implicate de aceasta decizie si, mai ales, de aplicarea ei uniforma pentru intreg personalul. Mai mult ca sigur veti constata ca motivarea si retinerea in companie a angajatilor respectivi, mai cu seama daca veti folosi in acest cadrul politicii de beneficii adoptate instrumente financiare care se bucura de deductibilitate fiscala, cum sunt pensiile private facultative sau asigurarile voluntare de sanatate, este sensibil mai rentabila decat efortul de a-i inlocui. Cu alte cuvinte, reducerea costurilor se poate realiza fara a pierde contributia angajatilor pe care va puteti baza ca sa depasiti cu bine perioada de criza.
