Dragos CABAT, Presedinte, CFA Romania

Un mit care trebuie revizuit

Pentru ca o afirmatie sa fie considerata valoroasa, iar validitatea ei sa nu fie pusa la indoiala, nu este neaparata nevoie ca afirmatia sa fie in realitate adevarata. Mai degraba este important cine lanseaza ideea si mai ales cat de "deschis" este auditoriul la remarca respectiva. Exista mituri venite din trecut, pe care nimeni nu le contesta (de exemplu, ca barbatii prefera femeile blonde) si unele mai recente, lansate in contextul noilor evolutii ale pietei si dezvoltarii umane. Unele mituri privesc viata in general, altele au mai mult sau mai putin conotatii economice.

Dintre miturile "economice", cateva exemple celebre ar fi: francul elvetian, obiectele de arta si aurul sunt cele mai "stabile" investitii (si, in mod paradoxal, chiar mitul este cel care determina in opinia mea relativa stabilitate a pretului acestor active in conditii de volatilitate ridicata pentru restul activelor), pretul investitiilor imobiliare creste mereu, datorita naturii limitate a pamantului (mit spulberat in nenumarate randuri de-a lungul istoriei si din nou in prezent - pentru ca oamenii au tendinta ciudata de a uita realitatea, dar niciodata miturile...).

Un alt mit din domeniul finantelor care inca rezista, desi experienta ultimilor ani si, cred eu cu putere, viitorul ne vor arata ca este unul destul de fragil, spune ca investitiile in actiuni aduc randamente mai ridicate pe termen lung decat investitiile in obligatiuni si alte instrumente cu venit fix.

Desigur, teoria economica sustine aceasta afirmatie, precum si pe cea conform careia randamentele oferite de actiuni au o volatilitate mai ridicata in medie si pe termen lung decat instrumentele cu venit fix. Ideea este simpla: investitorii in actiuni fac o investitie mai riscanta decat cei care pun banii in instrumente cu venit fix emise de aceeasi companie, pentru ca ordinea platii obligatiilor catre investitori este urmatoarea: mai intai sunt platite creditele de orice natura (bancare sau rezultate din emisiuni de obligatiuni corporative) si abia din rezultatul final (am putea spune rezidual) al companiei, in cazul in care acest rezultat este pozitiv, sunt platite dividende catre actionari.

Daca o parte a profitului companiei nu este distribuit sub forma de dividende iar banii sunt reinvestiti in afacere, aceasta are in principiu ca rezultat cresterea pretului actiunii, in conditiile in care profitul raportat de compania emitenta este cel putin in consonanta cu asteptarile pietei. Oricum, aceasta prioritate a platilor catre detinatorii de instrumente cu venit fix (credite, obligatiuni) asigura acestora un risc mai redus impotriva evenimentelor "nefaste" din viata companiei. In cazul in care compania traverseaza o perioada grea din punct de vedere financiar, este totusi de asteptat ca ea isi va plati obligatiile catre banci si in general obligatiile garantate cu active ale firmei; reducerea profitului net sau chiar pierderile vor avea impactul cel mai important asupra distribuirii de dividende si reducerea (probabila) a pretului actiunilor. Aceasta fiind structura de risc a unei investitii, este normal ca actionarii sa ceara o "prima de risc" sub forma unui randament mai mare al pretului actiunilor, decat randamentul cerut de detinatorii de obligatiuni. Si la fel de normal este sa obtina acest randament superior; altfel, pur si simplu investitorii nu ar mai cumpara actiuni, ci numai obligatiuni... Asadar, putem concluziona ca "mitul" se sustine in mod obligatoriu "pe termen lung".

Cu toate acestea, exista perioade care se pot intinde pe multi ani, in care randamentele instrumentelor cu venit fix sa fie mai ridicate decat randamentele oferite de actiuni. Datorita volatilitatii mai mari, pretul actiunilor poate varia mult in anumite perioade economice (in special in acelea de "criza") in sens negativ. Este foarte posibil sa ne aflam chiar acum intr-o asemenea perioada, iar performanta actiunilor sa fie in consecinta relativ mai scazuta fata de cea a obligatiunilor. Cu toate acestea, in general in perioadele de crestere economica sustinuta, tot datorita efectului de levier, randamentul actiunilor devine mai atractiv decat cel al obligatiunilor. Pana la urma, depinde care este perceptia investitorului asupra notiunii de "termen lung", adica ce orizont investitional are acesta, dar si de noroc. Daca primii ani in care investesti sunt ani de criza, este foarte probabil sa nu poti beneficia de binefacerile mitului discutat... Faptul ca, in general vorbind, perioadele de descrestere economica din istoria (recenta) a omenirii au fost mai putine decat cele de crestere, sugereaza ca mitul "sta in picioare" pentru moment, dar o abordare critica a sa este absolut necesara.