Sistemul de pensii de stat, asa cum a fost reglementat acum zece ani prin Legea nr. 19/2000, a fost puternic abuzat politic si electoral. Arhitectura initiala a sistemului de atunci a fost modificata prin peste 80 de legi si ordonante de urgenta, care au facut sistemul tot mai stufos, "flexibil", lax si generos, si totodata tot mai greu de controlat. Au fost incurajate pensionarile anticipate si de invaliditate, reducandu-se penalizarile pentru acestea, in buna parte ca o metoda comoda de a evita confruntarea cu o crestere masiva a somajului. In plus, numeroase legi speciale au introdus pensii privilegiate, fara nicio legatura cu contributiile. Toate aceste prevederi legale au fost insotite de majorari nesustenabile de pensii, care au culminat in anii 2007-2008.
Ca urmare, am obtinut un sistem public de pensii "impovarat" peste capacitatea sa reala si ne-am complacut in acelasi timp cu ideea ca avem o piata a muncii echilibrata, ba chiar am trait cativa ani cu impresia ca nu avem suficienta forta de munca. In fapt, sistemul de pensii a preluat o buna parte a acestei forte de munca ramasa fara acoperire in multe zone ale tarii, unde disponibilizarile produse de inchiderea unor industrii nerentabile au fost absorbite prin pensionarea timpurie a muncitorilor, nu prin crearea de locuri de munca.
Rezultatele celor de mai sus pot fi sintetizate foarte simplu: - numarul pensionarilor din sistemul public de pensii a crescut de la 4,33 milioane in 2001 la 4,75 milioane in prezent, in timp ce numarul salariatilor a scazut de la 4,41 milioane in 2001 la 4,29 milioane in prezent; - ponderea pensionarilor cu limita de varsta a scazut de la 51,4% din total (restul fiind anticipati, de invaliditate etc.) la 38% in prezent; - desi varsta minima legala de pensionare este in prezent de aproape 64 de ani pentru barbati si 59 de ani pentru femei, varsta medie reala de pensionare pe sistemul public este de 54 de ani; - pensiile au fost majorate politic, mult mai rapid decat posibilitatile economice si financiar-bugetare ale economiei, mai ales in perioada 2007-2008. In ultimii 5 ani (decembrie 2004 - decembrie 2009), pensia medie a crescut cu o medie anuala de 24%, in timp ce salariul mediu a crescut cu 15% pe an, iar economia a crescut cu o medie de 5% (inflatia fiind la o medie de aproximativ 5%-6%). Practic, pensiile s-au triplat in acesti 5 ani si s-au dublat in ultimii 3 ani, evolutie complet nesustenabila.
Astfel, bugetul public de pensii (doar cel contributiv) a ajuns in anul 2009 la un deficit de 1,74 miliarde euro, reprezentand 19% din venituri. La acest deficit se adauga cheltuielile cu pensiile agricultorilor, pensia minima sociala, dar si pensiile speciale, adica o povara financiara imposibil de sustinut de buget, un gol de peste 3 miliarde euro doar in domeniul pensiilor. In absenta oricaror masuri de austeritate in acest domeniu, golul s-ar fi adancit anul acesta la circa 4 miliarde euro, dintre care 2,5 miliarde euro doar din sistemul public, restul fiind cheltuielile sistemelor paralele (agricultori, speciale). In conditiile in care bugetul Romaniei este sustinut financiar prin imprumuturi externe, aceasta situatie este nesustenabila pe termen mediu si lung, astfel ca pensiile trebuia aduse pe baze sustenabile financiar.
Mai direct spus, pensiile trebuie acum taiate pentru ca au crescut nerealist in ultimii ani, mai ales in perioada 2007-2008. Derivand rationamentul logic, daca in acei ani cresterea ar fi fost mai aproape de fundamentele economice, Romania nu ar fi taiat azi pensiile, ci probabil ca numai le-ar fi inghetat.
