Daniela GHETU, Director Editorial, Media XPRIMM
Am inceput din anul trecut sa abordam din ce in ce mai des subiecte legate de sistemul public de pensii, semnaland si explicand dificultatile cu care se confrunta acesta. Poate ca, la o prima privire, s-ar putea crea impresia ca suntem adversari declarati ai acestuia. Nimic mai putin adevarat! Iata de ce cred ca se impun cateva precizari.
De ce vorbim atat de mult despre sistemul public de pensii?
Am inceput din anul trecut sa abordam din ce in ce mai des subiecte legate de sistemul public de pensii, semnaland si explicand dificultatile cu care se confrunta acesta. Poate ca, la o prima privire, s-ar putea crea impresia ca suntem adversari declarati ai acestuia. Nimic mai putin adevarat! Iata de ce cred ca se impun cateva precizari.
Sistemul public de pensii trebuie sa existe si, cu siguranta, va exista inca multa vreme de aici inainte. Ceea ce noi am dorit tot timpul sa semnalam este faptul ca acest sistem si-a atins limitele. In mod evident, principiile dupa care functioneaza orice sistem redistributiv de pensii, oriunde in lume, nu pot furniza rezultate multumitoare decat in conditiile in care masa celor ce contribuie pentru a alimenta sistemul este semnificativ mai mare decat cea a beneficiarilor curenti. Din nefericire, evolutiile demografice negative fac ca aceasta conditie sa fie din ce in ce mai greu de indeplinit. Daca in prezent mai exista destul de multe tari unde echilibrul se mentine la un nivel acceptabil, in urmatoarele 2 sau 3 decenii nici acolo nu se vor mai intruni conditiile necesare pentru ca banii colectati in sistem sa acopere necesarul pentru constituirea unor pensii decente. Ca atare, cel mai probabil, in deceniile urmatoare pensiile publice nu vor mai asigura decat nivelul de subzistenta, si nicidecum finantarea unei vieti confortabile.
Solutia pentru a compensa aceasta tendinta negativa generala sta in constituirea de pensii private, finantate prin economiile si investitiile realizate de fiecare individ, intr-un cont personal, cu sprijinul profesionist al administratorilor specializati. Din nefericire (o expresie utilizata destul destul de des in ultima vreme, nu-i asa?) tendinta predominanta a fiecarui individ, mai ales daca nu dispune de resurse financiare consistente, este de a-si acoperi nevoile imediate, ignorand sau amanand "chestiunea pensiilor" pentru alte vremuri, poate mai prospere. Cu atat mai mult, necunoasterea starii reale a sistemului public de pensii este de natura sa creeze asteptari nerealiste fata de acesta si sa determine ignorarea necesitatii de a economisi din timp pentru batranete.
In concluzie ...
Sistemul public de pensii din Romania nu este nici mai bun, nici mai rau decat sistemele similare de oriunde in lume. El este numai imbatranit din punct de vedere conceptual si, ca urmare, nu are cum sa raspunda eficient solicitarilor prezente si, mai ales, celor viitoare, oricat de buni administratori s-ar dovedi cel ce-l conduc.
Cetatenii romani n-au o atitudine singulara fata de pensii. Cunostintele cu privire la pensie, in general, si instrumentele de economisire pentru pensie, in special, se dovedesc cu totul insuficiente chiar si in tari cu o indelungata traditie a serviciilor financiare (vezi si aici). Ceea ce ne deosebeste, in mare mare, este faptul ca situatia financiara a famiilor din Romania este, in general, mai precara si de aceea necesitatea de a ne preocupa din timp de economisirea pentru pensie este cu atat mai mare.
"Un om prevenit face cat doi", spune intelepciunea populara. Noi credem ca, in materie de pensii, numai un om prevenit poate sa ia deciziile corecte, la momentul potrivit. Asadar, incercand sa sprijim capacitatea de decizie a cititorilor nostri, vom continua sa-i prevenim ... "nu asteptati de la pensia de stat mai mult decat poate ea sa ofere".
| Publicat pe 13.01.2010
|
