Cum se transfera "riscul de longevitate" din pensii in asigurari
Nu sunt prea departe vremurile cand practicarea pe scara larga a
asigurarilor de credite si garantii, considerate de multi specialisti
ca un transfer nefiresc al riscului specific domeniului bancar catre
piata asigurarilor, starnea discutii aprinse in mediul financiar din
Romania. Se vorbea atunci despre "fuga dupa oportunitate", politici de
subscriere riscante etc. O controversa similara starneste astazi
aceeasi pasiune in pietele vestice, de data aceasta avand ca obiect
transferul de risc dinspre schemele de pensii private catre asigurari. Ca de
obicei, intrebarea este: Cine pierde si cine castiga?
"Pentru angajatori, culoarea sanatoasa din obrajii angajatilor lor pensionati reprezinta un motiv de ingrijorare." Oricat de cinica ar parea aceasta fraza desprinsa dintr-un articol recent publicat de "The Economist", ea pune in evidenta o preocupare reala si o ingrijorare justificata a angajatorilor vestici care au promis angajatilor lor, prin planurile de pensii private cu beneficii definite (DB), o pensie viagera egala cu un procent substantial din ultimul salariu, suma actualizata permanent cu inflatia. Solutia nu s-a lasat mult asteptata, o seama de entitati financiare identificand in "dilema pensionarilor" o noua oportunitate de afaceri si un teren fertil pentru relansarea competitiei. Astfel, companii de asigurari infiintate special, sau nume reputate din lumea re/asigurarilor se intrec pentru a prelua, in conditii din ce in ce mai avantajoase, riscul de longevitate de pe umerii fondurilor de pensii DB.
Potrivit celui mai recent ghid elaborat de autoritatea de supraveghere a pensiilor din Marea Britanie, fondurile de pensii ar trebui ca, in aprecierea raspunderilor lor pe termen lung, sa porneasca de la premisa ca longevitatea creste continuu, cu o rata anuala estimata in prezent la 1,5%, ceea ce pentru un fond de dimensiuni medii ar putea conduce, conform calculelor realizate de WATSON WYATT , la o crestere cu 5% a volumului obligatiilor. Alte calcule actuariale arata ca obligatiile fondurilor de pensii private cresc cu circa 3% pentru fiecare an cu care varsta pensionarilor sai depaseste 65 de ani. "In anii '50 sau '60 era mult mai simplu, pensionarii traiau cativa ani dupa retragerea din activitate, dupa care ... procedau cuviincios", comenteaza, cu un tipic umor britanic, David BLAKE de la CASS Business School, punand astfel in evidenta unul dintre cei mai importanti factori de neadecvare care caracterizeaza astazi schemele de pensii DB. "Exista in prezent mii de mici companii cu fonduri de pensii extrem de vulnerabile fata de orice factor de progres care prelungeste media de viata peste asteptarile curente, situatie careia acestea nu sunt pregatite sa-i faca fata", explica BLAKE.
In afara de costurile implicate de longevitatea sporita a pensionarilor, angajatorii se mai confrunta si cu un nou sistem contabil, dupa regulile caruia obligatiile legate de pensii cantaresc mult mai greu in balanta contabila a companiilor, precum si cu cerinte mai stricte din partea autoritatii de supraveghere a pensiilor, care cere contributii mai ridicate la fondurile de garantie si rezerve mai solide in vederea acoperirii obligatiilor viitoare. Per total, o suma de costuri semnificativ mai ridicate decat in trecut. Volatilitatea actuala a pietelor de capital, cu un impact direct asupra finantarii schemelor de pensii, adauga o povara suplimentara greu de suportat pentru orice angajator.
In aceste conditii, oportunitatea de a transfera, pentru un pret rezonabil, acest cumul de riscuri unei entitati dispuse sa preia raspunderea pentru plata viitoare a pensiilor a fost imbratisata "cu amandoua mainile" de angajatori. Rezultatul... o noua piata financiara, cea de buy-out.
Nu sunt prea departe vremurile cand practicarea pe scara larga a
asigurarilor de credite si garantii, considerate de multi specialisti
ca un transfer nefiresc al riscului specific domeniului bancar catre
piata asigurarilor, starnea discutii aprinse in mediul financiar din
Romania. Se vorbea atunci despre "fuga dupa oportunitate", politici de
subscriere riscante etc. O controversa similara starneste astazi
aceeasi pasiune in pietele vestice, de data aceasta avand ca obiect
transferul de risc dinspre schemele de 