Cine pierde si cine castiga din noua regula de repartizare aleatoare?
Categoric, de la prima privire asupra subiectului, primii perdanti sunt cei doi lideri de piata, ING si ALLIANZ-TIRIAC Pensii Private, care vor fi lipsiti de cele cateva zeci de mii de participanti pe care le primeau annual in urma repartizarii aleatoare a noilor intrati in sistem care nu-si exprimasera o optiune valida pentru unul dintre administratori. Lucrurile sunt, totusi, mai nuantate si n-ar fi exclus ca bunele intentii - de a impiedica concentrarea excesiva a pietei si de a stimula implicarea administratoriilor in informarea publicului si cresterea numarului de optiuni active -, sa se intoarca impotriva pietei si poate chiar a participantilor.
O simulare realizata de portalul www.pensiileprivate.ro a pus in lumina cateva posibile teme de meditatie foarte interesante. Prima dintre acestea ar putea fi aceea ca, fara a ajuta semnificativ actorii de mici dimensiuni, noua procedura de repartizare aleatoare ar putea crea, in timp, o concentrare la varf "in trei", in loc de doi, dat fiind ca principalul beneficiar al schimbarii, BCR Pensii, va capta "partea leului" din portofoliul eliberat de cei doi lideri. Sa detaliem.
Trebuie spus din capul locului ca simularea realizata de noi se bazeaza pe rezultatele trecute. Ca atare, ea nu tine cont de posibilele, sau mai degraba inevitabilele schimbari ce vor interveni in strategia de marketing a fondurilor de pensii. Pe scurt, pe baza rezultatelor din 2009 comunicate de CNPAS cu privire la numarul aderarilor valide inregistrate de fiecare fond si la numarul participantilor repartizati aleator, am incercat sa vedem ce s-ar fi intamplat daca noile reguli ar fi fost aplicate pe intreg parcursul anului 2009.
Iata si principalele concluzii prin extrapolarea calculelor pentru 9 luni, la nivelul intregului an: 1. Fondul ING ar fi pierdut cca. 83.000 de participanti fata de portofoliul sau actual, in timp ce pentru ALLIANZ-TIRIAC Pensii Private diferenta negativa ar fi fost de cca. 54.000 participanti, adica circa 5 - 7% din numarul total de participanti pe care il detin; 2. Tot in zona diferentelor negative se inscriu si fondurile AIG, VITAL (administrat de AEGON), EUREKO si BRD, cu procente cuprinde intre 0,5% si 2,5% din actualul numar de participanti; 3. Pe segmentul pozitiv, in timp ce PENSIA VIVA (administrat de AVIVA) ar suferi o influenta neglijabila, fondul ARIPI administrat de GENERALI ar putea sa se bucure de o majorare cu circa 8% a portofoliului de participanti, in timp ce pentru fondul BCR beneficiile noului mod de repartitie s-ar putea cifra la un plus anual de peste 130.000 participanti (in conditiile anului 2009), ceea ce in termeni relativi inseamna o crestere cu peste 60% a portofoliului de participanti.
Explicatia acestei situatii rezida in dinamica vanzarilor proprii. Tot aici se gasesc, insa, si majoritatea intrebarilor care se nasc pentru viitor. Astfel, este clar ca acele fonduri care reusesc sa capteze cu mijloace proprii, din adeziunile exprimate luna de luna, o cota superioara propriei lor cote de piata, au de castigat. De remarcat, insa, ca si in aceasta cursa lunara a adeziunilor, ALLIANZ-TIRIAC Pensii Private si ING stau cel mai bine, reusind, in medie, sa capteze cca. 30%, respectiv 18% din adeziunile exprimate pentru primele 9 luni de referinta ale anului. Asta inseamna ca liderilor de piata nu numai ca li se refuza dreptul de a beneficia de roadele succesului inregistrat in campania initiala de aderare, dar li se refuza si beneficiile unei competitii in care s-ar clasa oricum printre "premianti".
O alta prestatie foarte buna, in ceea ce priveste adeziunile colectate lunar, apartine administratorului BCR Pensii care a reusit un procent de aproape 30% din adeziunile validate in primele 9 luni. In sfarsit, GENERALI, cu circa 11% din adeziunile valide, ocupa un mai mult decat onorant loc 4 in acest posibil top, in timp ce restul administratorilor nu au reusit sa aduca mai mult de 4% din totalul adeziunilor. Explicatiile acestor diferente sunt multiple si tin in mare parte de specificul fiecarui administrator. O forta de vanzare performanta si bine instruita, colaborarea cu brokerii sunt, cu siguranta, unele dintre ingrediente. Totusi, sa nu uitam ca un administrator ca BCR Pensii valorifica, cu siguranta, sansa de a utiliza reteaua de distributie a celei mai mari banci de retail din Romania. Nimic reprobabil in aceasta procedura, dar nu mai putin adevarat ca intr-o competitie de ale carei rezultate depinde rata de crestere a cotei de piata, orice competitor al BCR Pensii care nu are dispune de un avantaj similar va fi fortat sa suporte costuri de achizitie foarte mari pentru a se mentine in cursa.
De aici, o noua dilema. Pot fondurile de pensii de mici dimensiuni sa suporte costurile presupuse de a astfel de competitie in vanzari? N-a trecut chiar atat de mult timp de la incheierea etapei de aderare initiala incat sa uitam pina la ce nivel escaladasera atunci comisionale agentilor de marketing. Oare nu se vor gasi fondurile in situatia de a relansa aceasta cursa sau de a-si asuma degradarea continua a cotei de piata?
In sfarsit, cat de mult raspunde noua regula intereselor participantilor? In principiu, o "vanatoare" mai intensa dupa noi noi participanti ar trebui sa determine si o intensificare a actiunilor de informare. Cu siguranta, atunci cand distributia se face printr-o retea de tipul celei bancare, spre care clientii vin din proprie initiativa in cautarea altor produse financiare, oportunitatea de a le vorbi si despre pensiile private nu trebuie ratata. In afara acestui model, insa, cat de intensa ar trebui sa fie campania desfasurata de administratori pentru a atinge eficient, in fiecare luna, cei circa 20.000 de noi angajati, in multimea de aproape 5 milioane de salariati din Romania? In termenii rentabilitatii, efortul financiar de a informa pe scara larga si de a identifica noii angajati este, mai mult ca sigur, disproportionat. Sa nu uitam ca, la contributii atat de mici ca cele din Romania, cresterea portofoliului cu cateva sute de participanti n-ar putea genera venituri semnificative administratorilor.
Iar daca efortul de informare pe o scara suficient de larga si cu o intensitate suficienta pentru a aduce pensiile private in atentia publicului intr-o masura satisfacatoare nu este posibil, atunci nu cumva o buna parte din viitorii participanti sunt lipsiti de sansa de a fi alocati, fie si din intamplare, la cei mai performanti administratori? Sigur ca, in principiu, cine este dornic sa-si plaseze economiile in grija unui anume operator trebuie sa depuna macar efortul de a-si exprima aceasta optiune. Doar ca, din pacate, va mai trece destula vreme in Romania pina cand vom putea spune ca fiecare cetatean actioneaza in privinta asta in deplina cunostinta de cauza si, ca urmare, indiferenta poate fi penalizata fara dubii.
Deci, cine pierde si cine castiga din aceasta ecuatie? Pentru liderii de piata pierderea este evidenta. La fel, castigul pentru BCR Pensii. Pentru ceilalti operatori, raportul dintre costurile suplimentare care, cu siguranta, se vor naste de aici si potentialele beneficii va fi hotarator. Pentru participanti, probabil ca balanta nu se va inclina semnificativ intr-o directie sau alta decat pe termen lung.
Comenteaza acest articol 1 comentariu Adrian (Anonim) (26.11.2009 09:48) dom'le ... cine vine cu idei d'astea cretine? sa il
luam sa ii explicam ce inseamna economie de piata si
economia planificata de tip comunist
care e urmatorul pas? nationalizarea fondurilor de
pensii? APAPR a zis ceva in chestiunea asta ... sau
toti in afara de ING si Allianz isi freaca mainile de
bucurie pe sub masa?
poate ma repet, dar ... cine are dom'le ideile astea
cretine?
