Cand simtul datoriei si simtul afacerii arata in acelasi sens
Pentru angajatori, "pensiile private sunt, in primul rand, o datorie, si abia in plan secundar, un mijloc de atractie si/sau retentie a personalului" este concluzia unui studiu realizat la finalul anului 2008 de Asociatia Britanica a Administratorilor de Pensii Private in randul companiilor care au un program de pensii private pentru angajatii lor.
Repondentii au fost responsabili de resurse umane din peste 300 de companii britanice, in cea mai mare parte din domeniul industrial (25%), al serviciilor de consultanta (19%), financiare sau (13%), retail (12%) etc.
Dintre managerii chestionati, 91% sunt de parere ca acordarea de pensii private salariatilor este utila companiei in primul rand pentru a se pozitiona pe piata muncii ca un angajator responsabil. In acelasi timp, 89% dintre acestia au mentionat, ca al doilea motiv puternic, responsabilitatea sociala a angajatorilor de a se preocupa de situatia materiala a angajatilor lor si dupa ce acestia se retrag din activitate. Numai 15% dintre managerii companiilor vizate de ancheta NAPF au declarat ca mizeaza pe fidelizarea angajatilor prin acordarea acestui beneficiu, considerand ca pensiile private reprezinta un factor diferentiator puternic pe piata muncii.
Exista un important procent de angajatori care considera pensiile private ca pe "un dat" al identitatii lor corporatiste. Astfel, 53% din repondenti au afirmat ca pensiile private au facut parte "dintotdeauna" din avantajele oferite de companie angajatilor, exprimandu-si, de asemenea, convingerea ca nu trebuie operata nicio schimbare cu privire la acest aspect. In subsidiar, 26% sunt de parere ca pensiile reprezinta un instrument puternic de atragere si retentie a personalului. Numai 30% dintre managerii intervievati apreciaza ca avantajele fiscale sunt elementul determinant care transforma pensiile intr-un instrument important de motivare a salariatilor, in timp ce 48% considera ca avantajele fiscale nu joaca un rol hotarator.
De remarcat ca pentru cei mai multi dintre angajatorii britanici, acordarea pensiilor private echivaleaza cu asumarea unei raspunderi financiare foarte puternice. Operand in mod traditional cu scheme de pensii de tip "Defined Benefits" (beneficii definite), orice angajator britanic isi asuma raspunderea ca, la pensionare, sa ofere angajatului sau un venit echivalent cu un procent determinat din valoarea ultimului salariu sau a salariului mediu pe perioada ultimilor ani de activitate. Ca atare, contributia anagajatorului la fondul de pensii trebuie sa se raporteze in permanenta la raspunderile financiare asumate in acest mod. In ultimii ani, randamente investitionale slabe obtinute de fondurile de pensii prin investitiile pe piata de capital s-au reflectat puternic in balanta contabila a companiilor angajatoare, multe dintre acestea fiind nevoite sa injecteze sume substantiale in schemele lor de pensii pentru a le mentine lichiditatea si solvabilitatea.
In sistemul caracteristic tarii noastre, de tip "Defined Contribution" (contributii definite), angajatorii nu-si asuma decat responsabilitatea de a vira constant contributiile la fondul de pensii private facultative, in limita valorilor la care s-au angajat la acordarea beneficiului.
