Un sistem ideal de pensii private este fara indoiala o utopie. Revolutia in domeniul pensiilor facuta de Jose PINERA in Chile, de exemplu, a fost posibila pe fondul unui regim de dictatura, dar astazi ea este greu de imaginat intr-o tara europeana cu o democratie consolidata. Mai mult decat atat, in Europa, diversitatea planurilor de pensii este atat de mare, incat cu greu se pot desprinde regularitati din care tarile care fac acum reforma pot invata ceva. Astfel, multa vreme planurile ocupationale de tip defined benefit au reprezentat o solutie ideala pentru economiile avansate din Vestul continentului.
Presiunea respectarii promisiunilor facute angajatilor de catre companiile care ofereau aceste scheme i-a obligat pe vestici sa-si reconsidere atitudinea. Astazi se discuta tot mai mult de defined contribution, un sistem cu putine garantii, dar mult mai flexibil, mai modern si mai bine adaptat realitatii pietelor financiare. Nu in ultimul rand, sistemul cu trei piloni propus de Banca Mondiala noilor democratii din Centrul si Estul Europei se inscrie, ca mod de aplicare, in sfera diversitatii. Polonia reprezinta de pilda un model pentru succesul implementarii Pilonului II, pe cand in Ungaria Pilonul III a cunoscut o dezvoltare deosebita, cel putin prin prisma numarului de fonduri, circa 70. Pana la un punct, Croatia, Bulgaria si Slovacia urmeaza acelasi drum cu cel al colegilor din fostul bloc comunist. Chiar si aici insa exista diferente semnificative in ceea ce priveste nivelul contributiilor, sistemul de supraveghere (unic sau integrat), deducerile acordate, limitele de investitie, garantiile acordate etc.
Pentru Romania, concluzia este una singura. Nu exista un sistem de pensii private care sa poata fi preluat si implementat in cele mai mici detalii pe piata locala, chiar daca un model sau altul si-a dovedit viabilitatea intr-una dintre tarile vecine.
Numai ca in timp ce sistemele difera, modalitatile de implementare a lor pe piata sunt destul de unitare, astfel incat experienta internationala este nu doar utila Romaniei, ci si extrem de necesara. Ne referim aici la modalitatile de supraveghere a sistemului, de selectie a operatorilor, de constructie a portofoliilor de investitii si, nu in ultimul rand, de comunicare a reformei catre cei carora le este adresata, element de importanta capitala pentru succesul reformei.
Daca importanta elementelor „tehnice” este vizibila in legea pensiilor facultative si in proiectul de lege a pensiilor obligatorii, in ceea ce priveste comunicarea reformei, lucrurile nu sunt la fel de clare. Nu putem vorbi pana acum de nici un pas concret facut in sprijinul informarii viitorilor beneficiari ai reformei, astfel ca riscul la care se expune sistemul este imens. Prin comparatie, in Polonia, Ungaria sau Croatia, autoritatile au demarat campanii de informare a cetatenilor cu privire la continutul reformei inca din faza in care legile se aflau in dezbaterea Parlamentelor. Logica a fost simpla. Nu intelegerea sistemului e dificila, ci acceptarea acestuia de catre populatie. Si asta pentru ca acceptarea reformei tine de schimbarea mentalitatilor, iar mentalitatile, se stie, sunt cel mai greu de schimbat. Cercul se inchide in jurul acestei probleme care trebuie rezolvata.
Odata fixat obiectivul principal din faza implementarii reformei, strategiile media au fost mult mai usor de elaborat. Comunicarea a vizat toate categoriile de varsta, dar mesajele au fost diferite. Sistemul privat multipilon a fost prezentat segmentului tanar de populatie, beneficiarul principal al reformei in termenii unei bune oportunitati de investitii (sau economii) pentru viitor, stiut fiind faptul ca sintagma “economie pentru pensie” suna putin atractiv la aceasta varsta. Segmentul mediu de varsta a fost mai usor de convins, dat fiind lipsa alternativelor, in timp ce populatia care, datorita varstei, nu mai putea fi eligibila pentru vreunul dintre sisteme a trebuit lamurita ca introducerea Pilonului II nu va afecta in nici un fel pensia obtinuta de la stat. Nu in ultimul rand, trebuie spus ca intreaga campanie a beneficiat de sprijinul nemijlocit al oficialilor guvernamentali si membrilor Parlamentului, alaturi de cel al specialistilor din piata de capital, banci sau industria asigurarilor. La aceste institutii se adauga cele de marketing si sondaje de piata care au asigurat monitorizarea rezultatelor. Exemplificand, la intrebarea clasica adresata de operatori in Croatia “Cat de bine sunteti informat cu privire la reforma pensiilor”, procentajul celor care au raspuns “Foarte bine” a crescut in primele sase luni de la 6% la 29%, iar al celor care au raspuns “Bine informat” a evoluat de la 26% la 57%.
Trebuie de asemenea sa mentionam ca eficienta comunicarii s-a vazut ulterior in viteza cu care participantii au aderat la cele doua sisteme (obligatorii sau facultative).
La aceasta constructie mediatica operatorii au avut si ei un rol important ,chiar si atunci cand si-au promovat propriile produse. Cateva exemple:
Un pensionar isi pune schiurile in picioare si se preface ca schiaza in sufrageria familiei. Alaturi, sotia sa, si ea pensionara, jumuleste un pui in fata unui ventilator pentru a imita fulgii de zapada. sloganul unui spot TV conceput sa promoveze un fond de pensii polonez spune „Pensionarii nu trebuie sa se mai prefaca ca isi traiesc viata!”.
In Slovacia, agentia media angajata sa promoveze fondul de pensii al grupului AEGON a folosit aceeasi idee cu mici diferente de nuanta. Un batran sta agatat de umarul unui membru mai tanar al familiei care tocmai se pregateste sa sara intr-o piscina pentru o intrecere cu prietenii. „Nu trebuie sa devii o piatra de moara de gatul nimanui”, rosteste vocea din spatele imaginilor.
In esenta, vorbim de un cliseu in publicitatea fondurilor de pensii. Personaje de varsta a treia sunt folosite ca vectori simbolici de imagine pentru a convinge generatia tanara de importanta contributiei la o pensie privata. Morala acestui tip de publicitate scoate in evidenta si criza contractului social dintre generatii. „Daca te multumesti doar cu pensia de stat, la batranete risti sa devii o povara pentru cei apropiati”.
Sigur, se poate pune intrebarea cat de eficienta este tehnica utilizarii unei viziuni sumbre asupra viitorului intr-o campanie publicitara de promovare a unui fond de pensii? Studiile de impact publicitar realizate in tarile in care s-au derulat astfel de campanii arata ca populatia este mai degraba convinsa sa adere la un fond de pensii de mesajele cu caracter pozitiv, decat de cele care utilizeaza contrastul pentru a convinge. Centrul de greutate se muta astfel de la beneficiarul pensiei catre furnizorul acesteia. Valori precum stabilitatea financiara a operatorului, increderea de care se bucura in mediile financiare si de afaceri, respectul fata de clienti, securitatea investitiilor etc. au reprezentat carti castigatoare cand au fost folosite ca strategii de campanii publicitare.
Indiferent de eficienta mesajului pentru un operator sau altul, spoturile administratorilor de fonduri au avut un rol social, acela de crestere a gradului de acceptare a reformei de catre populatie. Din aceasta perspectiva, Romania trebuie sa invete din experienta tarilor din jur in ceea ce priveste comunicarea reformei. Argumentele de tipul “avem timp suficient pentru asta” nu fac decat sa puna in pericol succesul implementarii sistemului de pensii private. In ceea ce priveste timpul, sa spunem doar ca suntem una dintre putinele tari din Europa care nu beneficiaza inca de un astfel de sistem.
