Din multe puncte de vedere, tarile Noii Europe au realizat progrese mult mai importante decat economiile vestice in implementarea reformei sistemului de pensii. Problemele demografice cu care se confrunta toate statele europene sunt similare: cresterea semnificativa a sperantei de viata si o rata a natalitatii redusa au creat un dezechilibru cu efecte din ce in ce mai vizibile in functionarea sistemului de pensii. Totusi, pentru tarile CEE, reforma sistemului de securitate sociala se pune intr-un mod sensibil diferit. Potentialele beneficii ale reformei sunt mai mari in timp ce costurile acesteia sunt mai reduse, afirma Michael Rutkowski, Banca Mondiala[1], in noiembrie 2000. „Prin urmare, nu este deloc surprinzator ca, prin comparatie cu statele EU15, tarile Central si Est - Europene au intreprins o reformare mult mai drastica a Pilonului I de pensii (PAYG) si au trecut cu mai mult entuziasm la implementarea sistemelor de pensii multipilon concluziona Rutkowski. La cinci ani distanta, iin februarie 2005, Robert Holzmann si Richard Hinz, experti ai Bancii Mondiale in domeniul pensiilor, concluzionau[2]: Reformele intreprinse in Europe Centrala si de Est au condus deja la structurarea unor sisteme de pensii mai adecvate, accesibile, sustenabile si robuste decat cele anterior existente. In ceea ce priveste adecvarea, rata de inlocuire pe care aceste tari si-au propus sa o atinga se mentine la valori destul de inalte, in general de peste 50% (sau chiar mult mai mult pentru categoriile de persoane cu venituri mici), in timp ce, pe masura extinderii schemelor cu participare voluntara din Pilonul III, aceasta ar putea lesne atinge o cota de 60 - 70%. Schimbarile adoptate in privinta varstei de pensionare si reducerea privilegiilor pentru categorii speciale de pensionari au imbunatatit situatia si in privinta accesibilitatii si sustenabilitatii. Astfel, tarile CEE au reusit sa faca trecerea de la vechile sisteme, falimentare din punct de vedere actuarial, care necesitau subsidii bugetare anuale, la sisteme sanatoase din punct de vedere financiar atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Finantarea acestora sta in puterea indivizilor si guvernelor. In sfarsit, noile sisteme de pensii sunt mult mai solide, fiind diversificate (prin coexistenta diferitelor formule cuprinse in cei trei piloni) si oarecum imune la socurile politice. Incontestabil, baza veniturilor dupa retragerea din activitate este inca asigurata de Pilonul I (PAYG). Devine insa din ce in ce mai evident ca nu se poate vorbi despre un nivel de trai satisfacator la varsta pensionarii in absenta completarii acestor venituri cu sursa complementara reprezentata de participarea la sistemul de pensii private. Inrolarea in Pilonul II, de altfel cel mai accesibil maselor largi de angajati, cu venituri mici si medii, este posibila indeobste numai pentru persoanele care mai au la dispozitie un interval de circa 25 - 30 de viata activa. Pentru generatiile mature, aflate deja, la momentul debutului reformei, in preajma varstei de 50 de ani, reforma pensiilor nu mai ofera decat o solutie partiala - participarea la Pilonul III, al pensiilor private facultative. In aceste conditii, devine cu atat mai importanta optimizarea si securitatea investitiei in aceasta forma de acumulare. Chiar si pentru generatiile tinere, o investitie care se intinde pe durata a circa 30 - 40 de ani si de care depinde in foarte mare masura calitatea vietii dupa retragerea din activitate, pune in principal problema garantiilor oferite privind siguranta investitiei. Pentru a asigura conditii de siguranta cat mai bune, mai cu seama in ceea ce priveste Pilonul II pentru care contributiile sunt obligatorii, organismele legiuitoare din toate tarile au adoptat prevederi prudentiale stricte, iar activitatea fondurilor de pensii este supravegheata atent de entitati specializate. Totusi, dincolo de aceste masuri, un factor determinant ramane calitatea operatorilor din piata. Cine sunt acestia? In cea mai mare parte, pietele CEE au cunoscut intai o faza de debut, cu un mare numar de operatori activi atat in Pilonul II, cat si in Pilonul III. Sub presiunea reglementarilor care cer satisfacerea cel putin a unui nivel minim admis al randamentului investitiilor sau in imposibilitatea de a atinge o masa critica a numarului de membri, multe dintre aceste entitati au fuzionat sau s-au retras de pe piata, transferandu-si portofoliile catre alte fonduri de pensii mai puternice. Exemplul Ungariei este graitor: in 1995 existau 217 fonduri de pensii operand in Pilonul III pentru ca, dupa atingerea unui varf in 1998, cu 315 fonduri, numarul acestora sa scada la 69, in 2006.
Trecand in revista datele disponibile cu privire la pietele de pensii private din tarile CEE se poate lesne observa ca acestea sunt destul de concentrate, un numar relativ mic de fonduri de pensii alcatuind un esalon de top care domina piata si impune, practic, tendintele. Mai mult, componenta acestor grupuri de top este ea insasi similara. Nume ca ALLIANZ, AIG, ING, AVIVA, AEGON revin in toate topurile Central si Est Europene.Marii operatori europeni in domeniu privesc cu entuziasm perspectiva dezvoltarii pietelor CEE de pensii private si au „atacat” cu hotarare aceste piete. Jan NIJSSEN, CEO Insurance Central Europe and Global Head Pensions of ING Group: Pensiile private si pietele emergente sunt doua dintre principalele surse ale cresterii, in viziunea ING. De aceea, strategia noastra este de a ne intari pozitia ocupata pe pietele CEE, piete care detin un potential de dezvoltare extrem de interesant. Dr. Tibor SCHINDLER, Chief Investment Strategist at Raiffeisen CapitalManagement, Austria: Fondurile de pensii din aceasta zona (n.r. CEE) se dezvolta si cresc mult mai repede decat cele din oricare tara vestica. Donald J. SHEPARD, Director General si Presedinte al Comitetului Executiv al AEGON: AEGON este foarte interesata de prezenta sa in regiunea Europei Centrale si de Est, unde preconizam cresteri peste medie in urmatorii ani. De altfel,fondurile de pensii cu capital integral autohton aflate in esalonul de top sunt destul de rare in Europa Centrala si de Est. Din perspectiva locala, intrarea operatorilor internationali pe pietele locale aduce avantajul expertizei si puterii financiare care poate sustine cu succes operatiunile pe perioada de debut a activitatii, caracterizata de costuri ridicate, pana la intrarea intr-un regim de activitate profitabila. Marea provocare pentru administratorii de pensii este si in Romania, ca si pe alte piete europene, sustinerea afacerii pe termen lung. Specificul acesteia este intrarea foarte tarzie in profit, punctul de break-even putand apare, intr-un caz fericit, abia dupa 5 ani, functie de dimensiunea initiala a investitiei in logistica, de costurile campaniei de marketing si nivelul comisioanelor de achizitie. Rezulta ca doar administratorii puternici, solizi finaciar vor avea sansa de succes in acest business, cu atat mai mult cu cat viabilitatea si rentabilitatea acestei afaceri depinde de atingerea unui numar critic minim de contribuabili in sistem, afirma Crinu ANDANUT, Director, Divizia de Pensii Private ALLIANZ-TIRIAC Asigurari. Prin urmare, o companie de administrare puternica, cu un sprijin financiar solid din partea actionariatului sau, va functiona mai eficient in interesul membrilor fondurilor de pensii. Nefiind fortata de capacitatea sa financiara limitata sa-si recupereze investitia intr-un timp scurt, va avea substantial mai multe posibilitati de a-si forma o baza de operare solida, la standarde calitative inalte si, implicit, cu costuri mai ridicate. Acest fapt va conta, probabil, cu atat mai mult in Romania, unde legislatia pentru Pilonul II nu este prea generoasa in ceea ce priveste comisioanele de administrare, in fond, sursa principala de finantare a activitatii si de profit pentru administratori. In plus, poate ca in domeniul pensiilor, mai mult decat in altele, un brand puternic este vital pentru ca totul se bazeaza, in primul rand, pe incredere[3].Iata de ce estimam ca si in Romania principalii operatori pe piata pensiilor private se vor selecta, cel mai probabil, din acelasi nomenclator al operatorilor de talie europeana.
[1]Social Security : Is It a Different Issue for Accession Countries ?, Michal Rutkowski, Banca Mondiala - Conference on Economic and Social Dimensions of EU Enlargement, Brussels/Belgium, 16 November 2000. [2]Old-Age Income Support in the Twenty-first Century: An International Perspective on Pension Systems and Reform byRobert Holzmann and Richard Hinz together with Hermann von Gersdorff, Indermit Gill, Gregorio Impavido, Alberto R. Musalem, Michal Rutkowski, Robert Palacios, Yvonne Sin, Kalanidhi Subbarao, Anita Schwarz (February 18, 2005). [3]Pension reform in New Member States: A long way to go, but well underway, Jiri Rusnok, Executive Advisor to the Retail MC and Director Pensions ING CR/SR, President of the Czech Association of Pension Funds, EURO FINANCE WEEK, Frankfurt, 15 November 2006.
