Traim in medie din ce in ce mai mult. Niciodata asa o veste buna nu a intalnit o reactie mai negativa, dominata de scenarii apocaliptice, prefigurand bombe demografice cu ceas. Vom vedea in randurile care urmeaza problemele cu care se confrunta atat vestul cat si estul Europei in ceea ce priveste imbatranirea populatiei si reforma sistemelor de pensii.
Imbatranirea este intr-adevar o problema la nivel mondial, studiile demografice arata o tendinta clara de crestere a sperantei de viata si scadere a natalitatii, iar aceasta realitate se reflecta in problemele sistemelor de pensii. Multe companii care gestioneaza fonduri de pensii au intampinat mari probleme in a-si indeplini promisiunile facute fata de contribuabili.
Raspunsurile traditionale fata de cresterea sperantei de viata au fost atat statice cat si unidimensionale, problema ratei de dependenta fiind indelung dezbatuta, ca si cum toate problemele ar putea fi rezolvate odata cu reglementarea varstei de pensionare. Exista multe voci care sustin metode alternative pentru a iesi din impas. Unii sustin ca varsta de pensionare pentru pensia oferita de stat ar trebui sa fie diferita de cea la care contribuabilul beneficiaza de contributiile la un fond privat de pensii.
Rosu se transforma in gri Tarile din centrul si estul Europei, din fostul bloc comunist, risca sa imbatraneasca inainte de a se imbogati, deoarece odata cu cresterea nivelului de trai scade fertilitatea. Cele mai bune exemple sunt Ucraina si Bulgaria, unde studiile demografice indica faptul ca populatia va scadea pana in 2025 cu pana la 25%, respectiv 18%. Nici Romania nu e departe de aceasta stare de fapt, prognozele indicand o scadere de circa 10% pana in 2025.
Imbatranirea populatiei trebuie sustinuta de o economie puternica, dar, dupa cum arata un studiu al Bancii Mondiale, statele care au o medie de varsta mai mare au un randament economic scazut, iar populatia peste media de varsta este in general mai putin productiva.
Dorinta femeilor de a face copii scade, in general, odata cu cresterea venitului si a educatiei. Comunismul a creat combinatia ciudata de femei care aveau o educatie conform standardelor vestice, dar traiau in economii devastate de prabusirea sistemului planificat. Pe de alta parte femeile in perioada comunista nasteau la varste fragede, comparativ cu Europa de Vest. Spre exemplu varsta primei nasteri in Polonia era undeva in jurul valorii de 22 de ani in 1989, iar in 2001 aceasta crescuse deja pana la 26.
Aceasta schimbare demografica a fost agravata si mai mult de instabilitate si coruptie, mai ales in tarile mai sarace din blocul estic. Ultimii 16 ani au fost practic dezastruosi pentru tarile din regiune si au acum de infruntat dificultati pe care sunt mult mai putin in masura sa le depaseasca, comparativ cu statele vestice. Valorile demografice impun o reforma radicala care sa suplineasca locurile libere din scoli si universitati, printr-o eficientizare calitativa si nu cantitativa. Alte masuri deja consacrate sunt introducerea unei prime pentru a incuraja natalitatea. Spre exemplu, in Estonia, introducerea unei prime generoase in 2003 a generat o crestere de 800 de nou-nascuti in 2004 fata de anul precedent si un plus de 1200 de copii in 2005.
Pe de alta parte ar putea fi ceva mai usor si cu siguranta mai practic sa se incerce o imbogatire rapida, decat o imbatranire mai lenta. Chiar daca si la acest capitol sunt probleme, mai ales pentru statele mai prost administrate, cresterea economica a regiunii se situeaza la 4,5%, intr-o usoara scaderea fata de anul 2005 cand aceasta valoare s-a situat in dreptul pragului de 5,5%.
Una dintre mostenirile ramase din era socialista in tarile din centrul si estul Europei a fost rolul determinant jucat de stat in acordarea beneficiilor de retragere la pensie: pensiile au fost o mare raspundere pentru stat si aproape nu au existat deloc aranjamente private. Pensiile au fost finantate pe principiul clasic, de plata in continuu (pay-as-you-go),
Varsta de retragere la pensie in tarile din Europa Centrala si de Est a fost cu ceva mai mica decat in cadrul OECD (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica), asa cum se poate vedea si in tabelul alaturat. In multe din tarile din Europa Centrala si de Est, muncitorii-barbati au putut sa se retraga la pensie la varsta de 60 de ani, cu 25 de ani petrecuti in serviciu, respectiv femeile au putut sa se retraga la pensie la varsta de 55 de ani, respectiv in cateva tari aceasta varsta a fost stabilita in functie de numarul copiilor crescutii acasa. Au fost si alte metode de retragere la pensie inainte de indeplinirea limitei de varsta, si proaspetii pensionari au continuat sa munceasca mai departe, in timp ce primeau beneficii.
Din punct de vedere al cheltuielilor din registrul de finantare al pensiilor, guvernele acorda o crestere a beneficiilor ad-hoc, ca sa compenseze inflatia si pentru a reduce subventiile bunurilor de baza. Pe langa acestea, multe guverne au liberalizat dotarile in favoarea persoanelor cu dizabilitati si retragerii la pensie inainte de varsta pentru a contracara cresterea somajului. Folosirea schemelor in acest mod, ca si o perna care absoarbe excesul de munca devine tot mai populara in multe state europene. Oricum, a fost considerabil mai costisitor decat directa dotare a beneficiilor de somaj si plaseaza o tensiune pe finantarea schemelor de pensii, proces care va continua inca multi ani. Cea mai puternica schema se mareste in cazurile beneficiarilor din Romania si Polonia.
ABORDAREA REFORMEI
La mijlocul si finele anilor '90, cele mai multe dintre tarile din Europa Centrala si de Est au pornit mari reforme de pensii; insa ritmul in luarea de decizii si implementare a variat de la tara la tara. In cateva tari, legislatiile au fost aprobate si sunt in curs de implementare (de pilda in Ungaria, Polonia si Slovenia), in timp ce in altele dezbaterile sunt inca in curs (de pilda, Slovacia, Ucraina). Scopul reformei este nu numai de a reduce proportia de dependenta fata de sistem, insa si de adaptare a catorva caracteristici de proiectare a pre-tranzitiei la noile conditii politice si economice. In toate cazurile aceasta inseamna o miscare de la politica de redistribuire universala catre sisteme in care beneficiile sunt mai individualizate si legate de venituri. In multe tari reformele au atras o schimbare catre un grad de incredere mai mare acordata sectorului privat, pentru proviziile de pensii. Rezultatul
reprezinta o crestere diferentiata in interiorul tarii, respectiv intre tari pana la limita proviziilor acordate. Tabelul arata progresul reformei de pensii in tarile selectate din Europa Centrala si de Est.
Tabel. Statutul reformei de pensii in tarile selectate din Europa Centrala si de Est
Tara
Pilonul I
Pilonul II
Pilonul III
In pregatire
Amanat
Acceptat
In pregatire
Amanat
Acceptat
In pregatire
Amanat
Acceptat
Albania
X
X
X
Bulgaria
X
X
X
Croatia
X
Amanat*
X
Cehia
X
X
Estonia
X
Retras*
X
Ungaria
X
X
X
Letonia
X
X
X
Lituania
X
X
X
Macedonia
X
X
X
Polonia
X
X
X
Romania
X
X
X
Slovacia
X
X
X
Slovenia
X
Refuzat
X
Ucraina
X
X
X
Problema romaneasca
Ca si celelalte tari foste socialiste, Romania a intrat in perioada de tranzitie cu un sistem de pensii PAYG in care pensionarii sunt platiti din contributiile salariatilor actuali, iar cuantumul pensiilor este legat de nivelul venitului (cu perioade de contributii minime), dar nu direct relationat de contributia totala. Variabila cheie intr-un astfel de sistem este rata de dependenta: numarul pensionarilor/numarul salariatilor (contribuabililor).
In 1990, Romania avea o rata normala, de 3,42. Aceasta situatie s-a schimbat rapid. Evolutia demografica a creat probleme sistemului de pensii. Populatia a scazut, din cauza ratei negative de crestere si emigrarii. Principalul motiv al modificarii ratei de dependenta a fost insa pensionarea inainte de termen.
Profitand de prevederile generoase ale legii muncii care permitea pensionarea la 50 de ani pentru femei si la 55 de ani pentru barbati, si introducerea unui numar de profesii intr-o categorie superioara de risc, ce permitea pensionarea cu drepturi depline inainte de termen, numerosi salariati, in fata provocarilor unei economii in tranzitie, au ales relativa securitate a unei pensionari timpurii.
Reforma pensiilor
Discutiile despre reforma pensiilor au inceput in 1992, cand a fost publicata prima Carte Alba. In orice caz, prima mare revizuire a sistemului a fost adusa de Legea 19/2000, care a intrat in vigoare in aprilie 2001. Legea reformeaza pensiile de stat - asa numitul pilon unu al proiectatului sistem de pensii. Aceasta componenta presupune a fi completata de pilonul doi - contributiile obligatorii la pensii, administrate de fonduri de pensii private, si pilonul al treilea - pensia privata optionala. Introducerea pilonilor doi si trei a intampinat opozitii, inclusiv din partea sindicatelor, care vor sa aiba un cuvant de spus in conceperea sistemului. Aceste impotriviri au intarziat trecerea legii prin Parlament. In sfarsit, reforma a fost legiferata prin O.G. 230/2000, emisa in ultimele zile ale cabinetului Isarescu. Ordonanta a fost apoi imediat anulata in prima sedinta a noului cabinet Nastase. Ultimele modificari legislative au legiferat pilonul trei, pe cand pilonul doi este foarte aproape de a deveni o realitate.
Aceste modificari ar trebui sa asigure cresterea duratei de viata activa a fortei de munca. Totodata, angajatii devin interesati sa ceara angajatorilor lor sa raporteze corect marimea salariilor obtinute, aducand astfel la lumina o parte a economiei informale.
Trendul demografic va continua sa fie defavorabil sistemului de pensii, data fiind diminuarea populatiei active pe masura ce populatia Romaniei imbatraneste. Necunoscuta in aceasta ecuatie ramane numarul angajatilor contribuabili. Pe de-o parte, in acest an este anticipata o crestere economica, chiar daca nu exista un consens intre diferitii analisti asupra marimii previzionate a ratei de crestere. Acest fenomen pozitiv nu inseamna insa neaparat o sporire a locurilor de munca, deoarece o crestere a productiei poate fi pusa pe seama capacitatilor productive utilizate doar partial anterior si pe cresterea productivitatii angajatilor existenti. Mai mult, procesul de restructurare economica poate duce la cresterea somajului. Pe de alta parte, intrebarea cheie este daca evaziunea fiscala va fi stopata: daca angajatii din economia informala vor fi reintegrati in cea formala si daca castigurile salariale ale angajatilor vor fi raportate in intregime de angajatori.
Est versus Vest
Inainte de toate, tarile din centrul si estul Europei isi propun un Produs Intern Brut (PIB) mai mare din dorinta de a atinge, undeva in viitor, nivelul tarilor din Uniunea Europeana. Astfel, obiectivele reformei pensiilor inglobau un sistem care sa incurajeze cresterea. Astfel, statele implicate au fost impinse catre un pilon subventionat deoarece acesta genereaza economii mai mari pe termen lung. Se impun astfel masuri de incurajare microeconomica si o mai mare transparenta pe pilonul PAYG, facand din acest pilonul unul foarte popular.
Rata inalta a potentialului de crestere are mult de a face cu gradul de dezvoltare al pietei financiare, iar la acest capitol statele central si est europene sunt cu mult in urma tarilor din vest. Pe de alta parte introducerea pilonului obligatoriu schimba subit arhitectura pietei financiare, fondurile de pensii devenind un investitor institutional major, iar economiile pentru pensie crescand procentual in PIB. O reforma bazata pe mai multi piloni este modul perfect de a accelera cresterea pietei financiare. Iata de ce piata financiara mai dezvoltata din vestul Europei genereaza venituri mai mari pentru contribuabili la fondurile private de pensii.
Tarile central si est europene au totusi un avantaj fata de vecini lor de la vest, in ceea ce priveste costurile unei reforme adecvate, iar datoria bruta a pensiilor este, in medie, 300% din PIB in est si de 350% din PIB in vest. Pentru a exemplifica mai bine situatia sa spunem ca in Lituania aceasta valoare a datoriei are un procent de 221% din PIB, in Romania este de 386% din PIB, iar in Italia ajunge la 401%.
Solutii Salvatoare
Oricine poate vedea in randurile de mai sus si in graficele alaturate destule motive pentru care un fond de pensii ar putea avea probleme in a-si indeplini promisiunile facute fata de contribuabili.
O lectie despre cum trebuie reduse pensiile, fara a parea zgarcit in vreun fel, a fost predata de cea mai mare companie producatoare de armament din Marea Britanie, BAE Systems. Pentru a acoperi deficitul de circa 5 milioane EUR, BAE a pus 2 milioane EUR in contul fondurilor de pensii si a promis sa mareasca depunerile catre fond cu aproape 1 milion EUR in urmatorii 20 de ani. Pe de alta parte angajatii au acceptat scaderea salariului, suma economisita fiind de 1 milion EUR, si scaderea compensatiilor cu 1,3 milioane EUR din totalul care li se cuvenea.
Concluzii
Problemele demografice cu care se confrunta intreaga Europa, exceptand Franta care culege roadele unei politici de incurajare a natalitatii, pot genera efecte ingrijoratoare atat pentru sistemele de pensii organizate de stat cat si pentru fondurile administrate privat. Solutiile sunt putin populare si stau atat in mana companiilor cat si a legislativelor. Metodele trebuie sa incurajeze atat natalitatea cat si o mai lunga prezenta in campul muncii.
